La finalul acestei săptămâni, amatorii de lectură au la dispoziţie un nou roman al scriitoarei distinse cu Nobel, "Memoriile unei supravieţuitoare". Sursa: AFP

"La vederea copiilor, mi-a fost teamă. Şi am realizat într-o clipită că eu, că toată lumea, ajunsesem să consider toţi copiii drept pur şi simplu înspăimântători. Asta fusese adevărat încă dinainte de sosirea «sărmanilor micuţi»".

Asta pentru că naratoarea din "Memoriile unei supravieţuitoare" (1974) constată că, într-o lume viitoare, în care viaţa urbană s-a destrămat, comunicaţiile sau prăbuşit, iar rezervele de hrană se micşorează rapid, nici copiii nu mai sunt ce-au fost.

Sunt organizaţi în bande, "unii dintre cei mai mici de acolo, copiii de cinci sau şase ani, poate că nu văzuseră niciodată o pisică sau un câine ca pe un «animal de companie » care să fie iubit şi care să facă parte dintr-o familie", între ei nu există prietenii, doar alianţe de moment, agresivitatea e la ordinea zilei şi comunică între ei "prin cuvinte care puteau fi recunoscute, asta când erau cuvinte, şi nu mârâituri, răcnete şi ţipete...".

Noii puşti "erau mai răi decât animalele în toate privinţele şi mai răi decât oamenii". Iar protagoniştii romanului lui Lessing încearcă să lupte cu reflexele care le interzic să lovească un copil pentru a supravieţui atacurilor acestor bande înarmate cu bâte.

Câştigătoarea Nobelului din 2007 va persista în a demonstra câtă oroare se poate extrage din copilărie în "Al cincilea copil" (1988).

Istorie tumultuoasă

Distopia e şi ea minuţios tratată - casele arată "ca şi cum revoluţia tehnologică nu avusese niciodată loc", oraşul e plin de "nuclee de barbarie" şi "se comiteau atât de multe infracţiuni şi păreau să existe categorii noi şi neprevăzute de infracţiuni în fiecare zi".

Până şi viaţa a devenit ilegală: