- Diverse - nr. 598 / 22 Iulie, 2010 Acest proverb romanesc arhicunoscut mi-a revenit in minte atunci cand "am facut cunostinta" cu Spitalul Clinic Judetean Targu-Mures, Sectia Chirurgie II, ocazie cu care am trecut, alaturi de sotia mea, prin clipe de durere, cu sperante mari doar in Dumnezeu si cu sperante minime (necunoscandu-l aproape deloc) in sistemul sanitar. Astazi, dupa aproape 5 ani de "perindari" prin aceasta Sectie de Chirurgie II, dar si prin celelalte sectii aflate in stransa colaborarea cu aceasta, pot afirma cu certitudine si cu mandrie (spre dezamagirea unor "carcotasi", obisnuiti sa arunce cu noroi in tot ceea ce este performant in Romania) ca munca medicilor, a asistentelor si a infirmierelor de sub "bagheta" prof. univ. dr. Constantin Copotoiu poate fi caracterizata la superlativ. Desi nu pot sa fac un top al performantei si al competentei colectivului medical, imi exprim umila constatare si marea recunostinta fata de cativa membri ai acestuia, care s-au implicat direct in ingrijirea sotiei mele: dr. Vasile Bud, dr. Sava, dr. Lucian Toma (medicul curant al sotiei mele), dr. Muresan, dr. Budisca si toti ceilalti, inclusiv rezidentii, asistentele si infirmierele. Tuturor celor de mai sus le adresez din toata inima felicitari, multumiri si putere de la Dumnezeu pentru finalizarea cu succes a fiecarui act medical. In Sectia Chirurgie II, vin bolnavi din intreaga tara, carora nu li s-a mai dat nicio speranta in orasele lor. Stand de vorba cu unii dintre acesti pacienti, am aflat cu uimire ca multe din bolile de care sufereau erau considerate "fara sanse de scapare", iar aici li s-au salvat viata si sanatatea. Mi-as permite sa va prezint povestea unui tanar sot, de numai 25 de ani, dintr-un judet din Moldova. Acesta a muncit, impreuna cu sotia, in Italia. La un moment dat, a aflat ca tanara lui sotie este grav bolnava, iar medicii de acolo erau re