Nu vă supăraţi, aţi prins de la început transmisiunile live dedicate dezgropării Ceauşeştilor? M-a pus Necuratul să cobor după ţigări şi am ratat bunătate de start. Sursa: EVZ

Din păcate, zicea la Antena 3 un cioclu deghizat în reporter, pe nume Petre Nichita, presa n-a avut acces. Aşa că s-au bulucit bieţii hoitari la poarta cimitirului, servind interesul public cum s-a putut: cum era sicriul? A, doar se înnegrise puţin la Realitatea. Au mai contribuit, din studio, analişti de la Agrostar şi Camera de Comerţ, înregimentaţi fără ezitare în batalionul hoitarilor chemaţi să comenteze istorica deshumare.

Parol, moartea e viaţa mea, o ador la televizor, dar hârleţul, cât e hârleţul, că şi amănuntul ăsta mi-a scăpat?... Serios acum, chiar aveam nevoie să auzim toate aceste lucruri, şi încă atât de devreme, încât să ne piară cheful de mic dejun transformat în praznic naţional, graţie televiziunilor avide de informaţii în exclusivitate? Să fie atât de deschis apetitul spre macabru al publicului - vreau să spun, în afară de cei câţiva gură-cască descinşi din tramvai, curioşi să afle "ce s-a mai băgat", ca pe vremea răposatului exhumat?

Ce mai urmează să facem la televizor (şi zău că reporteri ca protevistul Oanţă n-au nicio vină, ei doar relatează, poate un pic prea zelos, ceea ce au fost trimişi să vadă)? Să analizăm ciolanele, lungimea părului şi a unghiilor, calitatea gloanţelor care i-au ciuruit? Să facem apoi ediţii speciale pentru că ne dă cu zecimale?! I-am luat pe toţi la rând, de la Voican Voiculescu la Sergiu Nicolaescu şi Paula Iacob până la Mădălin Voicu. Au vorbit toată dimineaţa în direct, într-un slalom special printre televiziuni, cruci şi oseminte.

I-am tras de limbă pe nostalgici, i-am provocat să-l preamărească pe dictator, ne-am adunat în jurul copârşeului pentru a ne mira că nu putrezise, am fost atenţi şi