Grupul intelectualilor de la Bruxelles se pregăteşte să preia, cu girul lui Traian Băsescu, puterea în PDL, în timp ce lupta de clasă dintre intelectuali şi actuala putere s-a intensificat. Încă nu s-a ajuns ca guvernanţii să fie alergaţi cu ţeapa lui Ghilduş sau loviţi cu Istoria Literaturii lui George Călinescu, dar ruptura dintre intelectuali şi Putere tinde să depăşească stadiul de banală întindere, nume care altădată făceau scut de vorbe meşteşugite în faţa lemnoşeniilor politicienilor, cum ar fi Gabriel Liiceanu şi alţii, preferând acum confortabilul turn de fildeş.
Intelectualii au ieşit în agora prin depeşe publice, dar între sinucisa Mădălina Manole, prezidenţiabilul Dan Diaconescu sau leşurile cuplului Ceuşescu, vocea lor nu prea a avut ecou. E drept, aşa cum remarca şi Mircea Vasilescu în ultimul număr din Dilema, patetismul scrisorii deschise semnate de cei 100 de intelectuali (printre care Ana Blandiana, Mircea Cărtărescu, Gabriela Adameşteanu şi Victor Ioan Frunză) nu demult (să dau un singur exemplu – “Talentul, harul şi travaliul interior al fiecăruia dintre creatori nu sunt mediate nici de Fisc, nici de cei de la putere, ci numai şi numai de Bunul Dumnezeu”) a avut un rol esenţial în “marketingul” protestului.
Mai mult reacţia publicului a venit parcă să adâncească penibila dihotomie între “graşi şi slabi”. Pentru conformitate, redau câteva comentarii culese de pe portalul REALITATEA.NET, cu scuzele de rigoare pentru anumite derapaje de limbaj, dar edificatoare, cred eu, pentru ceea ce se întâmplă:
“Eu zic ca snobii astia care se autointituleaza artisti merita taxati, la fel ca toti ceilalti”, “o singura urare am: sa tariti cum ati votat”
Foarte bine le face ! Sa plateasca ! Toata viata au smecherit pe toata lumea ! Pe vremea lui Ceasca au dus-o foarte bine “domnii” actori, cantareti, poetei etc. Acum, in democratie , o
