Aşa cum era de aşteptat, Comisia Europeană a urecheat puternic regimul Băsescu-Boc pentru modul în care justiţia este administrată politic în România. Pornite în ianuarie 2005, reformele din acest sector au ajuns în iulie 2010 să creeze nemulţumiri făţişe celor de la Bruxelles. Este practic cel mai nefavorabil document de acest gen la adresa ţării noastre, de când sunt ele redactate. Evident, preşedintele Traian Băsescu a ieşit într-o conferinţă să-şi spună părerea. N-avem prim-ministru, n-avem ministru de Justiţie. Avem însă un om în stat care este fac totum, care-şi asumă conducerea totală şi supremă. Pe scurt, ieşirea preşedintelui poate fi rezumată în felul următor: opoziţia e de vină. Acest clişeu obosit şi mincinos a fost lansat la apă de comandantul conştient că nava sa a primit o lovitură puternică în pupa.
Dacă un astfel de raport era publicat în regimul PSD 2001-2004, opoziţia de atunci, în frunte cu Traian Băsescu, ar fi acuzat dur şi fără nuanţe că de vină este Adrian Năstase şi partidul său. Azi, după şase ani de mandat, când Comisia Europeană spune clar că e ceva în neregulă cu justiţia românească, Traian Băsescu spune că de vină este... tot Năstase. Domnia sa şi cei alături de care a păstorit discreţionar justiţia timp de şase ani n-au nici o vină. Nici usturoi n-au mâncat, nici gura nu le miroase. Iar pentru ca tabloul jenant să fie complet, pe lângă Năstase şi PSD, care sunt de vină pentru performanţele lui Băsescu şi PDL, acuzele se năpustesc şi asupra Comisiei Europene. Că minte, că a folosit cuvinte prea tari, că nu toată România e de vină, ci doar unele instituţii.
Nu-i nici o surpriză că instinctul antedecembrist îi spune preşedintelui să fie mereu de partea procurorilor. A devenit însă un fapt dăunător pentru ţară să te aliezi cu instituţii asupra cărora planează mari semne de întrebare, precum DNA şi ANI, pentru a
