Întrebat recent de jurnalişti care e motivul pentru care cuburile de granit dispar necontenit din pavajul străzii Republicii, primarul Ilie Bolojan le-a dat un răspuns sarcastic: "Se fură pentru că, lucrarea fiind o operă de artă, turiştii vor să aibă o amintire. Dacă din peşteri se fură stalactite şi stalagmite, din Oradea se fură granitul din pavajul de pe Corso".

Dacă Bolojan a săgetat spre cele două firme care au executat lucrarea, Construcţii Bihor şi Trameco, a greşit. "Am vrut să facem o lucrare de referinţă, dar a ieşit un rahat. Nu din vina noastră, ci a Primăriei!", replică directorul general din acea vreme al Trameco, Călin Roman.

Plănuită cu ambiţia să transforme Corsoul într-o arteră pietonală "ca în Europa", lucrarea arată astăzi, la mai puţin de patru ani de la finalizarea ei, dezolant. Dalele importate tocmai din China "sar" ca peştele dintr-o baltă fără oxigen dintr-un motiv pe cât de suprinzător, pe atât de simplu: nu sunt cubice, aşa cum cerea proiectul, ci paralelipipedice. Nu au laturi de câte 10 centimetri, ci dimensiunea de 10x10x5 centimetri. Urmarea a fost că, în loc să se monteze o anume cantitate de piatră, s-a pus, în realitate, doar jumătate. Din cuburile tăiate în două s-a putut acoperi întreaga suprafaţă, nimeni nemaifiind atent că, în partea îngropată sub pământ, grosimea pietrei era la jumătate din cea proiectată. Şi, deci, că pietrele nici nu aveau cum să se ancoreze şi să rămână la locul lor...

Una-i proiectul...

În 2005, Consiliul Local Oradea aproba iniţiativa conducerii Primăriei de a moderniza strada Republicii pe partea pietonală, între Agenţia CFR şi Biroul de Evidenţa Populaţiei, în baza unui proiect elaborat de o firmă din Bucureşti, Consilier Construct.

Potrivit proiectului, tronsonul cuprins între străzile Iosif Vulcan şi Dunărea, lung de 700 de metri liniari şi întins pe o suprafaţă de 10.