Pentru prima data, primim o veste buna de la Ministerul de Finante, despre absorbtia fondurilor europene: pana la sfarsitul lui iunie au fost semnate contracte pentru 90% din banii alocati de UE pentru perioada 2007 - 2009, adica pentru ceva mai mult de 36 de miliarde de lei.
Ne dezumflam insa rapid, cand aflam din aceeasi sursa, ca absorbtia efectiva a acestor fonduri ramane ingrozitor de lenta: doar 15% din bani au ajuns in buzunarele beneficiarilor.
Cauzele acestei lentori sunt, in mare, de doua tipuri. Pe de-o parte este vorba despre dificultatile financiare ale beneficiarilor, care nu reusesc sa faca rost de partea lor din finantarea proiectului. Teoretic, acest lucru ar trebui sa fie rezolvat cat de curand prin majorarea fondului de garantare pentru IMM-uri, promisa de guvern.
A doua categorie de cauze este insa mai dificila, pentru ca tine de birocratie: documente depuse cu intarziere, incomplete, gresite, dar si insuficienta personalului din institutiile care aproba aceste proiecte.
Asadar, desi romanii au inceput sa se destepte in privinta minei de aur care sta nefolosita la Bruxelles si, teoretic, au invatat cum sa se apropie de ea, practic nu sunt in stare sa prea atinga comoara. Este aici si o consecinta a felului in care au curs si curg fondurile de la Guvern, fara prea mari exigente si restrictii, fara cine stie ce documentatie si proiecte. Intrarea intr-o cu totul alta logica cere timp.
Dar simpla accesare a fondurilor europene nu este decat o etapa a drumului, dupa cum ne arata povestea SAPARD. Din 211 proiecte, 62 sunt suspecte de fraudare si in curs de reevaluare. Pentru 17 proiecte din industria carnii s-a facut deja solicitare oficiala de retunare a banilor catre UE, adica 12,75 milioane de euro. Neregulile constatate, pentru care exista deja dosare la DNA, constau in false facturi, selec
