Trăiesc într-o lume în care adulţii din jurul meu – părinţi, mătuşi, profesori, funcţionari, guvernanţi, ziarişti, vînzători sau medici – îmi stabilesc legile, normele, regulile, modelele după care ar trebui să se desfăşoare viaţa mea de copil de 3, 5, sau 15 ani. Spun, de cele mai multe ori, că o fac în numele meu, adică al generaţiei viitoare de maturi care va stabili la rîndul ei alte legi, reguli, modele. Au, aşadar, un scop nobil, acela de a mă proteja, educa, informa. Dar, deseori, planul lor de acţiune se destramă în discuţii lîncezi, sterile, aprinse de interese private sau de partid, ale căror concluzii îndeamnă mai degrabă la reflecţii adînci despre soartă, decît la iniţiative concrete: de vină pentru fisurile în formarea mea sînt învăţămîntul, sărăcia, criza, incompetenţa adversarului politic, drumurile neasfaltate, iarna grea, canicula, gripa aviară etc. De aceea, mă simt obligat să le readuc aminte cîteva dintre drepturile mele de copil. Drepturi care pot fi respectate fie iarnă, fie vară, cu 5 lei sau 100 de mii în buzunar, pe autostradă sau pe uliţe, în clădiri cu termopane sau cu ziare la ferestre.
Aşadar, am dreptul:
● de a fi protejat împotriva incompetenţei, indiferenţei şi lipsei de respect afişate de adulţii aflaţi în spatele ghişeelor sau pe fotolii ministeriale;
● de a fi găsit la timp de un asistent social bine pregătit, înainte ca adulţii care mă cresc să mă lege cu lanţul de pat; ● de a nu avea învăţători care copiază la examenele de titularizare, profesori porno, babysittere care mă bat, asistente maternale care mă torturează;
● de a asculta şi vedea programe la televizor sau radio care să nu-mi pună în pericol sănătatea mentală, emoţională şi capacitatea de a vorbi corect limba română;
DE ACELASI AUTOR Moş Crăciun cu ATV Scriitori cu corp No comment Un proiect curajos
● de a nu fi confruntat cu modele r
