Cu scuzele de rigoare adresate lui Costi și cititorilor de bună-credință, ”articolul” domnului Ioan T. Morar ”Ultima disperare a Stephaniei Roth: Guță și Pol Pot” necesită câteva precizări. Pe care le-aș fi făcut la textul în cauză, dacă nu ar fi avut direcționate comentariile către blogul personal.

După ce veți citi aceste precizări sper că veți înțelege că nu faptul că domnul Ioan T. Morar încearcă să-și resusciteze traficul folosindu-se de porecla mea în titlu (pe care o mai și scrie greșit), ci așa-zisele argumente sunt cele care mă obligă la acest demers.

Așadar, pentru că documentarea domnului Ioan T. Morar în subiectul Roșia Montană este la fel de ”serioasă” precum cea din cazul Homoștean (detalii pentru cei care nu cunosc subiectul aici și aici):

Zice domnul Ioan T. Morar în ”articolul” în discuție: ”Proiectul exploatării de la Roşia Montana, despre care S.R. a spus că se va face numai peste cadavrul ei, e pe cale să intre în linie dreaptă. Beţele în roate au fost, încet, înlăturate, lumea s-a lămurit despre ce e vorba, iar cei zona Roşiei Montane văd, în fine, o ieşire din sărăcie.”

Ce înseamnă însă ”intrarea în linie dreaptă a proiectului exploatării de la Roșia Montană”? În luna mai 2010, reprezentanții a 80% dintre cetățenii Europei, mai exact 80% dintre parlamentarii europeni, au votat o rezoluție împotriva folosirii cianurilor în minerit pe întreg teritoriul Europei; Parlamentul Federal al Canadei a introdus recent în dezbatere, în ciuda opoziţiei mega-corporațiilor miniere, Legea C-300, tocmai instrumentul care va permite autorităţilor să controleze activitatea mineritului canadian din afara granițelor țării (până în acest moment, Canada este un paradis pentru firmele minere din întreaga lume, din cauza faptului că nu există nici măcar un singur act legislativ care să le reglementeze activitatea; asta chiar dacă există 30 de ț