- Comentariu - nr. 598 / 22 Iulie, 2010 Stihiile naturii si dificultatile social-economice prin care trecem au prilejuit intalniri ale presedintelui tarii si ale primului ministru cu cetateni din zone urbane si rurale. In loc de urale si de aplauze, acestia au fost intampinati cu reprosuri si chiar cu huiduieli si fluieraturi. Nu-i vorba ca nici contestatii n-au fost in masura sa dea protestatarilor raspunsuri hotarate si convingatoare. Li s-a recomandat sa mearga la munca, dar unde? Corect ar fi fost sa li se spuna ca ne aflam in plin program de infaptuire a obiectivelor Revolutiei din Decembrie 1989, la care ei, sau parintii lor, au participat cu un entuziasm iesit din comun. Dumnealor au fost mandatati de popor sa infaptuiasca acest program si nu altul. Celor care au strigat ca nu sunt locuri de munca sa li se fi explicat faptul ca, in vreme ce ei au participat la revolutie, altii au actionat profesional pentru demolarea locurilor de munca, iar, din spirit de prevedere, pentru a nu-si crea probleme, le-au oferit salarii compensatorii. Cand oamenii si-au revenit in fire, au vazut ca locurile de munca nu mai sunt, banii s-au gatat, iar tara era deja aproape pustiita. Acum ies la "cersit" si nu stiu incotro sa se mai indrepte. Unii nici nu sunt in masura sa vada cine si cum i-a lasat pe drumuri, cum unii "tovarasi de lupta" s-au facut stapani pe "vistieria bunatatilor". Acum bajbaie in cautarea luminitei de la capatul tunelului si a celor 2.000 de specialisti ce trebuiau sa puna tara pe picioare. Nu-i vorba, au pus-o, dar nu pe picioare, ci pe roate, si au dus-o, fara sa-i mai imbarce si pe ei, iar garnitura promisa ca va veni din urma, si-i va aduna si pe ei, n-a mai ajuns, ca a deraiat. Este trist ca, pe zi ce trece, poporul roman isi pierde increderea, de veacuri, pe care a avut-o in conducatorii lui, si nu se regaseste pe sine. ION COSASU - Comentariu - nr.