- Editorial - nr. 598 / 22 Iulie, 2010 A vorbi despre o dictatura militara in Romania Europei de azi pare un nou sens. Nu pentru ca n-ar fi necesara (ce multi ar trebui pusi la zid!), ci pentru ca n-ar avea cine sa o implementeze, intrucat seria adevaratilor barbati din armata s-a oprit la maresalul Antonescu. In consecinta, solutia pentru a iesi din actuala si devastatoarea criza economica, dar si politica, si morala, ar fi inlocuirea nevoii de dictatura militara cu dictatura legii. La urma-urmei dictatura militara este tot un fel de dictatura a legii, cu deosebirea ca prima este infaptuita de catre armata in conditii speciale, cu o duritate mult mai mare. Cum ar putea proceda Guvernul Romaniei sa netezeasca drumul de la o cale la alta? Foarte simplu: sa fie constient de situatia critica in care se afla tara si sa accepte calea pasnica de redresare, prin renuntarea la starea de haos, pe care a imbratisat-o de atata vreme, acceptand guvernarea acesteia de catre lege. Adica, sa aplice pur si simplu legile pe care tara le are la indemana (si nu doar sa mimeze), supunand acestei rigori nu numai intreaga populatie a tarii, ci si pe membrii tuturor structurilor statului, indiferent de rang si de preocuparile lor, si, in primul rand, pe cei din structura Guvernului. Trebuie procedat astfel incat nimeni, dar absolut nimeni sa nu fie mai presus de lege. Lasand camp liber de actiune doar legii, singura suverana, menita sa guverneze, societatea romaneasca de azi, cu toate handicapurile ei, ar intra treptat intr-un proces de relansare, de autopurificare si autosalvare in acelasi timp. Punand la temelia relatiilor interumane adevarul si dreptatea, cinstea si corectitudinea, ca norme fundamentale de conduita, este clar ca societatea romaneasca ar avea sansa unica de a se scutura de crusta de mizerie, sub nocivitatea careia a fost obligata sa subziste atata vreme, datorita rele