În snobismul şi ţopenia noastră, ignorăm frumuseţile şi realizările minunii de ţară în care trăim, şi călătorim ca apucaţii, prin lumea largă, în căutare de locuri frumoase şi senzaţii tari. Consumismul ăsta tembel, combinat cu mirajul aşa-zisei lumi civilizate, ne-au pus o ceaţă pe ochi, oprindu-ne să vedem că la noi e mult mai bine decît la alţii. Iau un exemplu, la întîmplare. Oraşul Bîrlad. Cîţi compatrioţi care se dau educaţi şi umblaţi au vizitat acestă veritabilă minune europeană? Aud?! Cîţi patrioţi de cafenea au avut curiozitatea să vadă, cu ochii lor, faptul că, la Bîrlad, viitorul a început alaltăieri?

Spre deosebire de multe oraşe lăsate de izbelişte în ţara asta, odată intrat în Bîrlad ai senzaţia că ai pătruns într-o altă lume. Dacă vii dinspre Tecuci, cum intri pe poarta sudică a oraşului, dai peste Domul Artistic al Nemuririi Neamului, cel mai modern complex de spectacole din Europa acestui moment. O echipă de arhitecţi veniţi din Islanda, Coasta de Fildeş şi Insula Paştelui, împreună cu constructorii chinezi, a scos la iveală o capodoperă a arhitecturii contemporane. Uriaşul edificiu adăposteşte nenumărate spaţii dedicate artelor, ateliere de creaţie şi galerii dotate cu tehnologii de ultimă oră, grădini suspendate, spaţii de repetiţie pentru actori şi muzicieni, totul culminînd cu o sală de concerte, despre care Peter Gabriel, cunoscutul cantautor, a declarat că „…e dincolo de cuvinte. Londra ar fi norocoasă să aibă aşa ceva în următorii treizeci-patruzeci de ani“. Pe acelaşi bulevard metropolitan cu patru benzi pe sens, după ce treci de impresionantul Dom, pe mîna stîngă, descoperi o zonă verde, un parc dendrologic de o frumuseţe rară. Parcul conţine o seră gigantică, cea mai mare din emisfera nordică. În această „catedrală a frumuseţii naturii“, aşa cum îi spun localnicii, elevii de la Colegiul Naţional „Gheorghe Roşca Codreanu“ vin la c