Cerasela Bârjac, femeia care a stat alături de Gelu Voican Voiculescu în decembrie 1989 şi care a asistat la înhumarea foştilor dictatori, a povestit într-un interviu acordat Jurnalului Naţional în anul 2005 cum s-a întâmplat acest lucru.
• Jurnalul Naţional: La 30 decembrie, cum s-a întâmplat aşa-zisa înmormântare?
Cerasela Bârjac: A trebuit s-o facem repede. În maşina ARO în care m-am urcat eu era cadavrul lui Nicolae Ceauşescu, iar al ei, în cea de-a doua maşină. Cu mine în maşină mai erau Voican şi Mugurel Florescu. Eu am cerut preot pentru ei, dar mi s-a spus: „Nu, că el n-a dorit". „Păi el mai vorbeşte acum?, zic. E un mort. Trebuie să-l îngropăm normal!" După care mi s-a răspuns: „Ce, ăştia n-au avut nevoie de popă, au demolat"... Nici unul n-a vrut.
• La cimitir, cine aranjase să sape groapa?
Toate ordinele erau date de la Stănculescu. Cine vine, cum vine... Noi am plecat din cabinetul lui cu o hârtie. De la el s-a pregătit absolut tot. Când am ajuns la cimitir, nu mai erau crucile, iar militarii şi absolut toată suita care era acolo mureau de frică.
• E adevărat că Voican a desenat ceva pe sicrie?
Nu s-a desenat absolut nimic.
• Cam cât timp a ţinut aşa-zisa înmormântare?
Foarte puţin. Deja se înserase şi le era frică să nu se tragă. Eu chiar i-am întrebat de cine se tem, pentru că, în fond, acolo era o unitate militară (...).
• Sunteţi sigură că la Ghencea sunt înmormântaţi Ceauşeştii?
Da. Eu sunt sigură. Acolo i-am dus. Nu cred că i-au dezgropat peste noapte. (...) Da, pentru că eu am luat fire de păr din pieptănul lui şi am făcut, în exteriorul ţării, analiza.
Să vadă dacă e sau nu e. Pentru că, la un moment dat, cineva a spus: „Ai pus tu mâna, dar nu ştii pe ce-ai pus mâna".
Dovada înhumării @N_P