Lucrez in Marea Britanie de ceva vreme. Atatia depresivi, anxiosi, ADHD, Asperger’s, Fibromyalgia, CFS am intalnit aici, incat m-am hotarat ca in toamna sa incep cursuri de psihologie, desi lucrez full-time ca medic, scrie Valentin, cititor MedLive.ro. Nimic nu e mai greu ca depresia atata vreme cat te complaci cu ea. Eu insumi am traversat o perioada neagra pe vremea cat eram acasa. Aici se iau ca bomboanele Venlafexina, Sertalina, Citalopramul, Mirtazepina, sunt scrise fara probleme. Dupa cate imi amintesc, si psihiatrii de la noi scriau Clorpromazina, Haloperidolul, Carbamazepina - antipsihotice sau mood stabilisers - cu larghete la externare, fara sa se gandeasca ca trimit acasa un zombie. Scopul era unul singur: sa fie siguri ca l-au blegit de tot pe pacient.
Comentariul de fata a fost postat la articolul "O privire in spatele cortinei. Mecanismele care duc la depresie".
Fara indoiala ca neurotransmitatorii si echilibrul lor sunt o chestie de luat in calcul. Dar a gandi ca deopotriva creierul si SUFLETUL sunt ceva gen masinarie chimica e, in opinia mea, o prostie care depaseste bunul simt al oricarui practician onest cu sine insusi si ca om, si ca profesional!
Cum am spus mai inainte, am avut problemele mele, cunosc regimul penitenciar din spitalele de psihiatrie din Romania, insa ADEVARATUL sprijin si suport l-am primit de la o psiholoaga, care m-a ajutat sa identific problemele si m-a ajutat sa imi construiesc viitorul, cu blandete, intelegere, calm si caldura. In veci o sa raman indatorat acelei femei – ce-i drept, la inceput de cariera!
Suportul chimic e fara indoiala necesar pentru a linisti cumva depresia sau anxietatea severa, dar fara sprijinul familiei, a unui climat social favorabil sau a unui om cu care sa te simti comfortabil in comunicare, care sa te ajute sa iti recapeti increderea, ramane la stadiul de b
