Îţi mai aminteşti de prima vacanţă?
Magda Pălimariu: Îmi amintesc că de mică mergeam în fiecare vară cu părinţii, fie la mare, fie la munte. Nu uit nici acum verile petrecute pe litoral, când reuşeam în fiecare zi să mă pierd pe plajă. Ai mei, disperaţi, mă căutau mereu prin portavoce, iar eu când realizam că nu-i mai găsesc îi întrebam pe cei de pe plajă dacă nu au văzut o doamnă blondă cu părul lung. Din fericire, ai mei mă recuperau repede. Mă cam ţineam de boacăne, pentru că nu ştiu cum se făcea că absolut în fiecare zi reuşeam să sparg câte un colac. Îl ascundeam în nisip, după care părinţii mei erau nevoiţi să îmi cumpere altul. Sunt amintiri frumoase, dragi, pe care le păstrez în suflet. Copilăria este cea mai frumoasă perioadă a vieţii.
Când ai plecat pentru prima dată într-o vacanţă fără părinţi sau bunici?
M.P.: Când am mai crescut, prin clasele primare, am început să merg în tabără la Năvodari. Ţin minte că aveam un program strict, dar cu toate acestea iubeam la nebunie orele de bălăceală şi stat la soare. De fiecare dată mă întorceam acasă cu foarte multe scoici adunate de pe plajă.
În adolescenţă, care erau oraşele pe care voiai să le vizitezi şi de ce?
M.P.: În adolescenţă îmi doream foarte mult să ajung la Cluj, de-asta am şi dat la facultate şi am locuit acolo timp de cinci ani. Îmi plăceau drumeţiile, să merg pe munte, nu stăteam locului o clipă. Apoi, am început să visez la vacanţe în străinătate, iar prima a fost cu părinţii şi sora mea în Grecia, unde locuieşte mătuşa mea. Îmi doream mult să văd Atena, mai ales că mătuşa mea îmi spunea cât este de frumos acest loc.
Astăzi, frumoasă, faimoasă şi cu bani... pe unde-ţi place să te plimbi? Unde ţi-ai petrecut ultima vacanţă şi unde pleci în următoarea?
M.P.: Ultima vacanţă în care am fost plecaţi, eu şi prietenul meu Ionuţ, a fost la începutul acest
