Preoţii s-ar putea trezi cu un popor mic, delincvent, mai atent la adeverinţe dumnezeieşti decât la cele zece porunci.
Tot mai multe sunt cazurile în care avocaţii aduc în instanţe „adeverinţe de bună purtare" din partea preoţilor, pentru a-i convinge pe magistraţi că clienţii lor merită tratamente mai blânde. Înţeleg un astfel de gest din partea unui apărător obligat de meserie să lase morala deoparte şi să încerce orice variantă de apărare a clientului său, cel puţin din bun simţ pentru onorariile pe care le primeşte, uneori exorbitante.
La judecarea cererii de eliberare a unuia dintre suspecţii jafului de la Banca Transilvania, dar şi în cazul primarului arestat din Călăţele pentru o acuzaţie de trafic de influenţă, apărătorii le-au prezentat judecătorilor de la Curtea de Apel Cluj caracterizări făcute de preoţi, în care ocupanţii locurilor din boxa acuzaţilor deveniseră brusc buni creştini. În descrierea pe care o face însuşi episcopul vicar al Arhiepiscopiei Vadului, Feleacului şi Clujului, Irineu Pop-Bistriţeanul, arată că Andrei Hosu, presupus jefuitor de bancă, a fost copil de altar, că familia din care face parte este una evlavioasă, deci cu frică de Dumnezeu. Trecem peste faptul că mama tânărului a minţit în mărturia dată la proces şi a primit o condamnare pentru asta.
Poate ar fi mai bine ca preoţii care îşi rătăcesc oile - şi nu trudesc să le caute - să stea deoparte când le regăsesc prin boxele acuzaţilor. Să lase justiţia să spună ce e bine şi ce e rău, câtă vreme biserica s-a retras din viaţa unor rătăciţi. Altfel o să se trezească păstorind un popor mic, delincvent, mai atent la adeverinţele dumnezeieşti decât la cele zece porunci.
