Din exportator european cu branduri renumite, Buzăul a ajuns să importe aproape toate merele pentru consum. Drama cultivatorilor de mere a început imediat după '89. Nebunia acelor ani a doborât plantaţii de peste 1500 de hectare, depozite şi fabrici de procesare din tot judeţul.

Marele producător era Staţiunea de Dezvoltare Pomicolă (SDP) din satul Cândeşti-comuna Verneşti, care încă există, dar de aproape 10 ani nu a mai livrat pe piaţă nici măcar un kilogram de mere.

„Fosta conducere a scos pomii pentru a reînfinţa plantaţia. Au apucat să pună pe 20 de hectare dar n-au mai avut bani să întreţină livada iar pomii s-au uscat. Sunt 150 de hectare care urmau sa fie retrocedate", a spus Marin Petcu, inginer agricol din Verneşti.

Noua conducere a intentat proces pe rol şi acum exista un litigiu în instanţă între conducerea fostei staţiuni, ADS Bucureşti şi comisia locală din Verneşti pentru dreptul de proprietate al acestei suprafeţe.

„Conducerea SDP invocă acum un ordin de guvern prin care se cere să reînfinţeze staţiunile de cercetare", a adăugat Marin Petcu.

Primarul comunei Verneşti, Opriş Constantin, spune că în urma dispariţiei brandului local are de suferit tot judeţul. " Suferă sătenii, supăraţi că nu mai au locuri de muncă, dar şi primăria care câştiga bani buni din impozitul pe clădiri şi pe producţie. Suferă şi consumatorul buzoian, care este privat de produsele ecologice pe care le cultivam. Veneau nemţii şi cumpărau ca pe pâinea caldă merele noastre, care nu erau deloc stropite. Eram principalii exportatori şi pe piaţa rusească", îşi aminteşte Opriş Contantin, primarul comunei Verneşti.

„Până în 1991, exportam între şase şi zece mii de tone de mere. Acum toate plantaţiile intensive s-au desfiinţat. Cineva cu bună ştiinţă a gândit distrugerea pomiculturii şi încurajarea importurilor", a declarat Vale