O mulţime de năzbâtii şi multe pericole pot fi evitate dacă cel mic reacţionează prompt atunci când îl rosteşti pe „Nu”. Dar sunt momente în care şi tu oboseşti să-i tot repeţi această interdicţie.

Prin interdicţii îi ajutăm pe copii să se adapteze la realitate. Dar pentru tine, ca părinte, nu este uşor să spui „Nu", mai ales când cel mic plânge sau se întristează din cauza limitelor pe care i le trasezi.

Totuşi, stări precum frustrarea, dar şi conştientizarea limitelor şi a constrângerilor sunt necesare pentru modelarea copilului. Toate acestea îl învaţă pe copil că trebuie să aibă răbdare, îi pot educa perseverenţa şi simţul de negociere sau îl pot învăţa că nu va obţine întotdeauna ceea ce vrea, indiferent de condiţii.

Specialiştii spun că atunci când au între 2 şi 3 ani, copiii pot auzi cuvântul „nu" de sute de ori pe zi. Şi tot atunci, fiindcă simt nevoia de a explora mediul în care trăiesc, încalcă la fel de des interdicţiile.

Oferă-i alternative

Dacă şi tu te-ai săturat să-l tot rosteşti pe „nu" şi, mai mult decât atât, dacă observi că cel mic foloseşte la rândul lui frecvent acest cuvânt când îl rogi să facă un anumit lucru, este clar că trebuie să schimbi tactica. Fiindcă prea multe interdicţii îl bulversează pe copil şi este tentat să le ignore.

De aceea, psihologii spun că este mai eficient să folosim interdicţiile rar şi doar în situaţiile în care acestea sunt cu adevărat necesare. Altfel, copilul adună frustrare după frustrare şi acumulează inutil tensiune negativă. De exemplu, dacă cel mic se joacă cu mingea prin casă, nu îi spune „nu te mai juca cu mingea" ci mai bine sugerează-i o alternativă: „ce spui, nu ai vrea să te joci cu mingea afară sau mai târziu, în parc?".

În acest fel, interdicţia nu este atât de brutală, dar obţii acelaşi rezultat. Astfel, copilul nu se mai joacă cu mingea în casă, unde poate