Se stie ca, in mediul politic, atunci cand vrei sa scapi de cineva, in mod constient, il arunci intr-o cursa dificila, incerta ca rezultat final. Chiar daca, astfel, ceilalti, care nu-ti cunosc intentiile adevarate, cred ca ai capitulat in fata adversarului prin pierderea bataliei.
Asta pare a i se intampla doamnei Elena Udrea in lupta interna pe care o poarta cu gruparea BVB in ipoteza in care ar candida la Primaria Capitalei.
Ceea ce adversarii interni nu pot controla este modul in care se va descurca aceasta intr-o eventuala competitie. Insa, un lucru este cert. Elena Udrea nu va avea contracandidati slabi. Iar pe fundalul unei nemultumiri generale fata de guvernarea PD-L, din care personal a facut si face parte, va furniza munitie serioasa contracandidatilor.
Cu toate ca este, totusi, prematur din punct de vedere al perioadei pana la alegerile locale sa avem verdicte clare despre aceasta posibila candidatura, nu este deloc prematur sa discutam acest scenariu.
Ce inseamna de fapt urcarea Elenei Udrea pe scara ierarhica interna a PD-L? O aparenta infrangere a vechii garzi, dar si o mai mare responsabilitate politica, o atentie sporita din partea presei.
Ascensiunea nefireasca a doamnei Udrea, dar de apreciat pentru tenacitatea si perseverenta cu care se mentine in prim-planul politicii dambovitene prin diverse tehnici, de multe ori grosolane, de comunicare, i-a creat simpatii si antipatii in interiorul PD-L. Facand parte din pleiada de femei sustinute de Traian Basescu in politica mare, "blonda de la Cotroceni" are aspiratii majore. Nu se complace in a detine functii mici si nu se fereste sa tinteasca obiective mari.
Astfel, eventuala candidatura la Primaria Capitalei ar arunca-o si mai mult in bratele succesului. La o analiza mai atenta a acestui joc politic al doamnei Udrea se poate spune ca
