"Există oameni a căror acuplare poate să răstoarne ordinea lumii. Iată o carte ce se inspiră liber din viaţa unor personaje istorice care au zguduit epoca lor şi care n-au scutit-o de zgâlţâieli nici pe a noastră." Acesta este incipitul unui roman* puternic, zguduitor ca şi personajele care îl animă, scris de un om de ştiinţă excentric, care face literatură ca să-şi verifice teoriile bizare şi la care lumea academică priveşte cu prudenţă, atunci când nu o face cu iritare.
Autorul, Tobie Nathan (născut în 1948 la Cairo), este profesor universitar (a predat psihologie clinică şi patologică la Université Paris VIII), diplomat şi scriitor (aflat acum la al şaselea roman). Este cel mai cunoscut reprezentant al etnopsihiatriei franceze, disciplină care propune o nouă viziune a pacientului (privit în strânsă legătură cu universul său familial şi cultural) şi care dezvoltă reabilitarea "terapiilor tradiţionale".
Spre a face faţă problemelor de care se izbesc populaţiile imigrate, etnopsihiatrul ia cât se poate de în serios explicaţiile "tradiţionale" ale răului, bolii şi nefericirii, elemente care, în cultura lor de origine, sunt imputabile unor "prezenţe" malefice nonumane. Teoria lui Nathan este că se cuvine conferită o egală legitimitate atât practicilor terapeutice ale societăţilor industriale avansate cât, şi celor provenite din societăţile tradiţionale. Desigur, în Franţa raţionalistă, un personaj cum este Nathan, la costum şi cravată impecabile, dar cu brăţări la mâini, care recomandă medicilor să trateze un copil autist de origine africană ducând-l la vraci (acesta îl va scufunda în pântecele aburind ale unui berbec proaspăt tăiat) şi făcându-i circumcizie, nu poate părea, chiar dacă pacientul este vindecat, decât o ciudăţenie. Iar eficienţa sa - o potriveală iluzorie. Poate de aceea, Tobie Nathan a renunţat să mai predice medicina la Paris şi a plecat