“Atâta vreme cât împreună cu colegii mei din partid și din coaliție am convingerea că fac ceea ce trebuie, voi fi acolo, și cât timp mă voi bucura de sprijinul colegilor, voi fi acolo. Când nu, de-abia aștept un concediu că oricum de doi ani și ceva nu am avut niciun fel de concediu”, a declarat Emil Boc la TVR.
Pe bune, acum. Emil Boc chiar are nevoie de un concediu. De odihnă. Fără nici cea mai mică urmă de ironie nu pot să mă împac cu ideea unui premier stahanovist. Fie că îl cheamă Emil Boc, fie că are alt nume, fie că provine de la PDL, fie din alt partid. Cine a inventat concediile a știu ce face. Și care le e rostul. Dincolo de atributul său de recompensă pentru munca depusă, concediul mai are și alte roluri. De relaxare. De meditație în tihnă. De reîncărcare a bateriilor.
Ideea unui premier extenuat, obosit, epuizat e chiar mai alarmantă decât ideea unui premier incompetent. Asta pentru a nu aduce în discuție ideea unui premier care cumulează aceste lucruri: extenuat, obosit, epuizat și incompetent.
Și din nou fără ironie: aștept ca Inspectoratul Teritorial de Muncă București să efectueze un control la Guvernul României. Pentru că neefectuarea concediului de către un om nu este un act de eroism, ci, pur și simplu, o ilegalitate. Concediul de odihnă are caracter obligatoriu!
E drept, pe lângă concediul de odihnă există și concediul fără plată. Cu posibilitate de prelungire într-o concediere. Definitivă. Dar acesta este o alternativă care, așa cum spunea și Emil Boc, depinde de colegii lui de partid. Deși nu m-ar mira ca procentul de 12% cu care mai este creditat PDL în cel mai recent sondaj dat publicității să fie considerat o performanță de către colegii lui de partid.
“Atâta vreme cât împreună cu colegii mei din partid și din coaliție am convingerea că fac ceea ce trebuie, voi fi acolo, și cât timp mă voi bucura de sprijinul col
