De când se ştie, Imola Csurka a avut o pasiune aparte pentru artă. A început cu vioara, pe care a studiat-o în şcoala generală, timp de patru ani, iar apoi, pictura, fără de care astăzi spune că nu ar putea trăi.
„În casă ascultam muzică clasică mai tot timpul. Cred că de la bunica am moştenit, şi eu, şi fraţii mei, pasiunea şi atracţia pentru muzică, pentru că fiecare dintre noi am studiat câte un instrument", povesteşte Imola Csurka.
La 8 ani, iubea pictura
Dragostea pentru pictură a venit puţin mai târziu, când avea cam 8 ani. „Am început să răsfoiesc albumele de artă din biblioteca pe care o aveam acasă. Eram curioasă, ca orice copil, să mă uit în albume, la care mă întorceam de fiecare dată cu o plăcere neobişnuită", îşi aminteşte tânăra.
Visul acesteia s-a împlinit în clasa a V-a, când s-a înscris la Şcoala de Muzică, unde a studiat artele plastice. A fost remarcată de profesorul ei de desen, care i-a recomandat să se înscrie la Liceul de Artă din Baia Mare, pentru a-şi continua studiile în domeniu, deoarece are un talent deosebit. Trei ani mai târziu, Imola a reuşit să se numere printre elevii care au reuşit să prindă un loc la Liceul de Artă, pentru a aprofunda în studiul picturii. „Pe vremea aceea era bătălie mare pe locuri. Cred că eram cam 15 elevi pe un loc, iar pentru că sălile erau mult prea puţine, la examen ne-au scos pe holuri cu şevaletele", povesteşte Imola. Odată cu intrarea la liceu, Imola a început să aibă primele expoziţii de grup în cadrul acestei unităţi de învăţământ, iar în cadrul facultăţii de pictură, chiar să participe la tabere de specialitate, atât din ţară, cât şi din străinătate.
A ajuns muzeograf
Chiar dacă, de-a lungul timpului, Imola nu a adunat un număr impresionant de tablouri, multe dintre acestea au ajuns fie în străinătate, fie în cadrul unor expoziţii important
