A trăit în umbra unor nume mari ale Ploieştiului, dar a fost şi îndrăgostită de teatrul ploieştean, pe care l-a slujit timp de 14 ani, alături de soţul ei, George Filip.

CITEŞTE ŞI:

Un tânăr istoric îl caută pe cel mai mare sibian al tuturor timpurilor

Paul-Jürgen Porr: „Meseria de medic este una a durerii şi a suferinţei“ (PORTRET)

Mircea Vladu, colonelul cu o viaţă de poveste (PORTRET)

Elena era contabilă, când l-a întâlnit pentru prima dată pe soţul ei, George Filip, la o chetă pe care ea o făcea.

Din primul moment în care s-au văzut, el fiind actor la teatrul din Sibiu, a ştiut că destinul lor este să fie împreună.

S-au căsătorit, iar în 1970, Toma Caragiu, pe atunci directorul teatrului ploieştean, aflat într-un turneu în Sibiu, i-a propus lui George să joace teatru pe scena din Ploieşti.

Actorul a fost mai mult decât încântat, mai ales că era oraşul său natal şi aici avea toate rudele. În acel an, Elena a început o viaţă nouă la Ploieşti, unde s-a angajat într-un post de sufleur la teatrul ploieştean, renunţând la profesia de contabil.

Amintiri pentru o viaţă

Zeci de ani şi sute de mii de amintiri o leagă pe femeie de oraşul Ploieşti. Aici a trăit cele mai frumoase clipe alături de soţul ei, dar şi de rudele acestuia, unul dintre cumnaţii său fiind celebrul pictor Demetrio Filip, care a plecat în Argentina, unde a reuşit să câştige un renume fabulos.

„Demetrio a făcut o expoziţie în Ploieşti şi apoi, una la Paris, în 1943. Acolo a cunoscut pe cineva care i-a propus să fie arhitect în Venezuela, iar el a acceptat. În Venezuela a cunoscut-o pe soţia sa, care era o băştinaşă din Argentina", îşi aminteşte, nostalgică, Elena.

Elena a intrat în poesia unei impresionante colecţii de picturi realizate de artistul Mişu Pop, foarte apreciat de ploieşteni.

Pentru că se