Între 23 şi 25 iulie, se desfăşoară cea de-a optsprezecea ediţie a celui mai vechi şi respectat festival medieval din România. De-a lungul timpului, numele acestuia s-a schimbat de cîteva ori (din motive juridice), diversele echipe „istorice“ de organizatori care s-au succedat înregistrînd, monopolizînd şi îngropînd denumirile propuse de ele. Indiferent de sintagma propusă, cuvintele magice sînt „festival“, „artă“, „medieval“ şi „Sighişoara“. Oraşul de pe malul Târnavei are un fantastic potenţial turistic, fiind vizitat în toate perioadele anului de numeroşi turişti străini şi români. Deşi există mai multe festivaluri anuale, interetnice, de blues, rock, folk, ale tradiţiilor etc., de cincisprezece ani, festivalul medieval atrage cel mai mare număr de vizitatori (prezenţi în oraş în acelaşi timp). Pînă anul acesta, primele ediţii, cele romantice, fuseseră cele mai reuşite din punct de vedere artistic, datorită noutăţii, entuziasmului şi caracterului de nişă, totuşi deloc ezoteric. Boom-ul în privinţa popularităţii a fost înregistrat în 1996, cînd cetatea a primit, fără o campanie deosebită de promovare, peste zece mii de vizitatori. Din acel moment, a început o perioadă a „capitalismului sălbatic“, în care luptele pentru putere (organizare) au căpătat accente nebănuite. Comerţul stradal – în special desfacerea de alcool şi produse alimentare cu amănuntul – a devenit elementul principal al evenimentului. Locul în care se adună atîţia oameni este o piaţă ideală nu doar pentru produse agro-alimentare, ci şi pentru ceea ce se numeşte show business. Încet-încet, mai nimic din partea artistică a festivalului nu mai rămăsese medievală. Anul 1998 s-a întipărit în amintirea colectivă drept un festival de folk. Apoi, 2001 este anul în care un ministru a încercat să distrugă locul prin transformarea sa într-un parc de distracţii. Festivalul din acel an a fost bîntuit de