Transmisiunile de la Campionatul Mondial de fotbal au impus cu mare rapiditate un nou cuvânt la modă internaţional: vuvuzela, denumirea unei trompete foarte simple, dar asurzitoare.

Termenul, originar, ca şi obiectul, din Africa de Sud, este explicat deja în zeci de glosare din internet (originea sa e controversată, atribuită mai multor limbi locale, dar cu o foarte probabilă componentă onomatopeică); în prezent, Google îi indică peste 20 de milioane de atestări. Cu promptitudine, Wikipedia l-a înregistrat în versiunile sale în 56 de limbi (în esperanto a căpătat forma vuvuzelo!). Cuvântul e un exemplu clar al modului în care funcţionează globalizarea mediatică.

Nu se pot face deocamdată comparaţii serioase între gradul de pătrundere a termenului în diferite limbi, aşa cum nu se pot face previziuni în legătură cu şansele lui de a intra cu adevărat în uz, dincolo de pitorescul unui eveniment sportiv. În orice caz, în română succesul său a fost uriaş: probabil pentru că are aspect onomatopeic, nu ridică dificultăţi de pronunţare şi intră perfect în tiparul morfologic al substantivelor feminine articulate. Dubla pasiune pentru neologisme şi pentru onomatopee a condus la o adaptare morfologică imediată şi la o productivitate lexicală şi semantică extremă. E uimitor cum împrumutului lexical i s-a refăcut prompt un singular nearticulat -vuvuzelă („Un oligarh rus a cumpărat o vuvuzelă de 21.000 de dolari!", cancan.ro, 2.07.2010) - şi i s-a completat flexiunea cu forme de plural („Concert cu vuvuzele; Vuvuzelele sunt simbolul Cupei Mondiale de fotbal din Africa de Sud", stiri.rol.ro) şi de genitiv („Ucis din cauza vuvuzelei!", prosport.ro, 5.07. 2010; „am încercat să ignor zumzăitul enervant al vuvuzelelof, hotnews.ro, 11.07.2009). Adaptarea morfologică s-a înregistrat şi în alte limbi, în primul rând prin formarea unui plural (în -s, în eng