Avizele consultative emise de principalul organism judiciar al ONU nu au efect constrângător şi în principal au în vedere probleme tehnice ce privesc instituţiile şi organizaţiile internaţionale care i-au cerut să decidă. Verdictul de joi a fost aşteptat cu febrilitate la Belgrad şi la Priştina, de comunitatea internaţională şi urmărit cu atenţie de grupurile minoritare şi de organizaţiile separatiste, care aşteaptă un precedent legal. Aşa cum preciza un politolog occidental, decizia CIJ, deşi consultativă, este o oportunitate pentru Curte să clarifice legile şi obligaţiile existente pentru state şi va influenţa ţările care încă nu au decis poziţia faţă de Kosovo. Aşa cum se întâmplă în dreptul internaţional, decizia Curţii este un text lung şi sofisticat, care necesită o analiză minuţioasă, este plină de formule abile, uşor de interpretat în sensuri diferite. Experţii în drept internaţional estimau însă că nici un verdict nu va schimba soarta Kosovo, care în prezent împărtăşeşte statutul altor state semirecunoscute parţial sau nerecunoscute, dar autoproclamate - Taiwan, Transnistria, Republica Turcă a Ciprului de Nord, Abhazia, Osetia de Sud, Tamil.

Kosovo, provincie autonomă a Serbiei, locuită în majoritate de 90% de albanezi, a declarat unilateral independenţa la 17 februarie 2008, după zece ani de la conflictul dintre forţele sârbe şi separatiştii kosovari . Până acum, 69 de state, între care SUA şi 22 din cele 27 de ţări membre ale UE, au recunoscut noua entitate. Spania, Grecia, România, Cipru şi Slovacia, unde ideile separatiste ale minorităţilor naţionale sunt resuscitate periodic, nu au recunoscut fosta provincie sârbă, iar 44 de ţări, printre care Rusia, China, India, Indonezia, Brazilia şi Iranul, declară că nu intenţionează să o facă.

Belgradul, susţinut de Rusia, aliatul său tradiţional, nu recunoaşte independenţa fostei sale provincii şi