S-a născut la Craiova la 29 noiembrie 1836, descendenţa sa fiind atestată de existenţa unei vechi familii boiereşti originară din judeţul Vâlcea, satul Slăviteşti. Încă din anii tinereţii a înţeles rosturile şi sensurile spre care se îndrepta societatea în care trăia. Când a izbucnit Revoluţia română de la 1848 Eugeniu Carada avea doar 12 ani, dar a fost marcat de cele întâmplate atunci.
S-a situat în plan politic alături de Ion C. Brătianu şi C.A. Rosetti, pe poziţiile liberalismului radical, combătându-i pe conservatori, „ciocoii", cum mai erau nu¬miţi la jumătatea secolului al XIX-lea marii proprietari de pământuri şi oamenii politici înregimentaţi într-un partid tradiţional, cel al marilor latifundiari.
În ianuarie 1859, în timpul Unirii, Eugeniu Carada dovedise o atitudine comba¬tivă faţă de conservatori. Se va implica activ în demersurile diplomatice româneşti de tatonare a autorităţilor şi personalităţilor franceze cu privire la atitudinea lor faţă de înlăturarea lui Alexandru Ioan Cuza şi aducerea principelui Carol pe tronul României. În 1870 însă, poziţia lui Carol I devenise şubredă din cauza afacerii Strousberg, deoarece domnitorul intervenise în concesionarea unor căi ferate favorizând capitalurile care aparţineau mai multor principi germani. Într-o asemenea conjunctură, atitudinea antidinastică a lui Eugeniu Carada îmbracă forme extreme, liberalii radicali pronunţându-se pentru înlăturarea domnitorului.
A fost de asemenea unul dintre activii întreprinzători ai vremii sale. În 1873 era cunoscut în Bucureşti şi în postura de proprietar al unui depozit de vinuri. Ion C. Brătianu vindea licori de calitate şi ţuică de apreciat din podgoria lui de la Măgura, dar şi cantităţi de unt proaspăt de la Florica spre depozitul al cărui proprietar era Eugeniu Carada.
La 13 decembrie 1873 începe să funcţioneze din iniţiativa lui Ion C. Brătianu,