Spune că, în cei patru ani de pensie a făcut foarte multe lucruri, lucruri pe care nu şi-a imaginat că le va face vreodată

Încă de la o vârstă foarte fragedă a trebuit să ia viaţa în piept. Avea doar 16 ani când a rămas fără tată. Timp de aproape treizeci de ani a lucrat în subteranele minei şi a condus echipele de muncitori în galeriile miniere. Acum, îşi aminteşte cu nostalagie vremurile petrecute în acea perioadă. Încă mai are întipărit în memorie momentele apocaliptice când, în braţele lui, au murit oameni, pe care şi-ar fi dorit să-i poată salva de la moarte, însă “pământul şi-a cerut tributul”, după cum ne spune Costel Rotaru.

“A fost o perioadă în care am trăit clipe groaznice, dar am avut parte şi de momente frumoase. Acolo, am învaţat că omul trebuie apreciat la adevărata lui valoare în timpul vieţii şi nu după ce acesta nu mai este printre noi. Am luat contact cu fel de fel de oameni şi în felul acesta mi-am îmbunătăţit abilităţile de comunicare cu cei din jurul meu”, mărturiseşte Costel. În 2006, pe când avea doar 45 de ani, a fost diponibilizat şi a ieşit la pensie anticipată, lucru care l-a amăgit foarte tare.

Nu atât pensionatul în sine, cât mai degrabă şederea acasă. Şi ca orice om căruia îi place să muncească, bărbatul şi-a găsit noi ocupaţii pentru a-i trece timpul mai uşor şi pentru a se simţi folositor. De fapt, se consideră un om simplu şi îi place tot ceea ce ţine de creaţie, fapt pentru care nu este lipsit de imaginaţie.

Pasionat de apicultură, dar şi de alte meşteşuguri

Pensionar fiind, îşi găseşte mereu câte ceva de lucru, iar una dintre activităţile care-i ocupă o parte din timp este apicultura. Are aproape 20 stupi despre care spune că sunt ca şi familia lui. „Sunt ca şi copii mei, mă ocup de ei zilnic, iar la această muncă mă ajută şi soţia”, susţine Costel Rotaru, mândru de stupii pe care îi are şi