(final simfonic)
- Vă scriu dintr-o lume urâtă, urâtă: din vârstă
în vârstă ea a trecut la instinctul de supravieţuire,
un cer orb, o limbă mută şi trupuri scuipate
anunţă intrarea păcatului în Cetate,
să fugim pe marea de alcool,
să fugim
. .. vă scriu dintr-un om urât,
numele lui nu mai este rugăciune,
trece pe stradă urâţenia lui şi tu te simţi
cuţit şi îi decupezi locul în peisaj:
abandon, depresie şi teama era cel rănit
de o margine a tăcerii,
să fugim
... trece pe stradă frigul din anul cu două ierni
şi tu vezi o margine de mamă: ai fost frigul ei
şi câtă uitare peste uitare,
şi câte zile şi nopţi moarte:
să fugim pe marea de alcool,
să fugim cât mai departe
... prin găurile din somn tu te uiţi după corăbii
şi dacă în zare se vede un catarg, tu crezi
că este scheletul lunii?
o, câte fragmente de viaţă depărtându-se
şi câtă taină la mese, şi câte inimi aşteptând,
şi cât pământ fără Dumnezeu,
şi cât cer fără oameni,
e timpul...
... s-au adunat faptele, să fugim,
atât de mult le lipseşte naşterea, să fugim,
s-au adunat apele: să fugim pe marea de alcool,
să fugim, să fugim.
(final simfonic)
- Vă scriu dintr-o lume urâtă, urâtă: din vârstă
în vârstă ea a trecut la instinctul de supravieţuire,
un cer orb, o limbă mută şi trupuri scuipate
anunţă intrarea păcatului în Cetate,
să fugim pe marea de alcool,
să fugim
. .. vă scriu dintr-un om urât,
numele lui nu mai este rugăciune,
trece pe stradă urâţenia lui şi tu te simţi
cuţit şi îi decupezi locul în peisaj:
abandon, depresie şi teama era cel rănit
de o margine a tăcerii,
să fugim
... trece pe stradă frigul din anul cu două iern
