Tudor Chirilă vorbeşte despre proiectul comun cu foştii colegi de la trupa Vama Veche şi despre ce-l mai ţine în România.
● Jurnalul Naţional: Ai avut un concert foarte bine primit în Vamă, zilele trecute. N-ai mai cântat acolo de cinci ani. Cum ai regăsit Vama Veche?
● Tudor Chirilă:Vama e un eşantion reprezentativ de noi. Din păcate, în Vamă găseşti orice. Într-o vreme era un loc de nişă, acuma nu mai e, găseşti oameni de toate condiţiile, de toate categoriile sociale, e un loc urât din punct de vedere arhitectonic, un loc în care termopanul, faianţa lucioasă şi cu model, inoxul sunt peste tot. Cred că Vama Veche ar fi trebuit să fie un loc unde să predomine stuful, piatra, lemnul bine şlefuit de soare şi de timp, bărcile pescarilor, un tip de mâncare a mării şi un tip de poezie, nu de agresivitate. Vama Veche în momentul ăsta e un loc foarte agresiv. Pare că majoritatea oamenilor care merg acum în Vamă merg cu dorinţa extrem de puternică de a se distra cu orice preţ. Oamenii parcă scapă la sfârşitul lumii în materie de distracţie. Mecca distracţiei. "Mă duc la Vama Veche ca să scap de toată apăsarea urbană şi de toată nenorocirea", numai că distracţia, gândesc eu, ar trebui să fie între nişte limite impuse colectiv, nu să vezi oameni chiar vomitând sau batându-se... Am mai fost acolo de câteva ori, doar noaptea...
Maşinile strică un oraş. Bucureştiul e un oraş mult mai frumos fără maşini. Dacă faci un experiment pe Photoshop, să le scoţi dintr-o fotografie făcută în Bucureşti, o să vezi că aşa e. Iar în Vamă, maşinile au ajuns pe plajă, peste tot...E un loc care s-a degradat. Dar nu poţi spune că Vama Veche s-a degradat, pentru că noi toţi ne-am degradat. Toată ţara s-a degradat şi atunci, asta e. Răsăritul însă, continuă sa fie superb . Pentru că soarele răsare din mare, nu dintre maşini. Ala n-are cum să se schimbe.
●
