Victor Zota, coordonatorul naţional de transplant, a declarat pentru ZIUA de CLUJ că este necesară modificarea legislaţiei româneşti în domeniu.

Zota a vorbit şidespre munca de convingere pe care trebuie să o ducă cu familiile ale cărorrude se află în moarte cerebrală pentru a contribui la salvarea altor vieţi. Cât de lungi sunt listele de aşteptare pentrutransplanturi în România? Statisticile nu leînnoim noi foarte des pentru că sunt întotdeauna valabile, dar avem datele dela 31 decembrie 2009. Pe lista de aşteptare la transplant renal pe toatăţara - în Bucureşti, Cluj, Iaşi şiTimişoara – sunt 2.300 de oameni, la transplant hepatic sunt 300, pe lista de aşteptarepentru transplant de inimă, circa 60. în medie, cât de mult trebuie să aştepte acestepersoane pentru a beneficia de un transplant? E greu de spus. înRomânia, e foarte greu de făcut o statistică pentru că numărul transplanturiloreste prea mic pentru lista de aşteptare pe care o avem, dar am avut oameni careau stat pe lista de aşteptare şi două ore şi trei ore şi, din nefericire, aufost şi foarte mulţi care au murit pe lista de aşteptare. în 2007 exista un proiect de lege privind acordulprezumat pentru transplant (care prevede ca o persoană să îşi dea acordul dintimpul vieţii dacă vrea ca organele sale să fie transplantate în caz deaccident cerebral – n. red.)... Ce se întâmplă cu acest proiect? E blocat înparlament. S-au făcut demersuri sau s-ar putea face ceva astfelîncât acest proiect să devină lege? Deocamdată eblocat în parlament proiectul de lege, e pe la nişte comisii şi nu cred căexistă, din câte ştiu eu, vreo perspectivă de a fi reluat cât de curând.Proiectul de lege a fost propus de către noi dintr-un motiv pe care nimeni nul-a înţeles. Acest proiect de acord prezumat nu măreşte numărul de acorduriprivind donarea de organe pentru că discuţia cu familia oricum are loc. Chiar şi ţărilecare au ac