Fosta recordmenă a lumii la 50 m liber şi-a amenajat în curtea sa de la Ploieşti un coteţ uriaş pentru porumbei voiajori. La intrare, oaspeţii sînt întîmpinaţi de un miniheleşteu, în care înoată peste 50 de crapi japonezi, viu coloraţi.

"În sportul de azi nu se mai apreciază valorile. Şi nici nu se mai dă vreo şansă foştilor campioni. Cînd mă uit la televizor şi văd ce oameni îndoielnici sînt promovaţi mereu, m-apucă nervii! Îmi doresc şi acum să mă întorc la bazin, dar aş vrea să lucrez la o grupă de performanţă". Aşa explică îndelungata depărtare de bazin prima campioană mondială a nataţiei româneşti, Tamara Costache.

A reînceput să apară în public

În ultimul deceniu, şi-a pierdut soţul, a trebuit să lupte cu un cancer la sîn şi a preferat un trai foarte discret, departe de presă, de amici. Şi de apă! A muncit doar cîteva luni ca antrenoare la Ploieşti şi la Buzău: "Lucram mai mult cu copiii, la iniţiere. E foarte plăcut, dar cred că pot mai mult decît atît".

Încă visează la un job serios în înot, a început să apară din nou în public, "am fost recent la un Masters la Bucureşti, unde m-am întîlnit cu fostele mele colege Carmen Bunaciu şi Anca Pătrăşcoiu", însă Tamara simte că porţile sînt deocamdată închise pentru ea.

Dactilografă şi agent de vînzări

Acum, graţie prietenului cu care locuieşte la Ploieşti, a început să lucreze, de acasă, ca administrator de site-uri. Stă aproape zilnic în faţa computerului şi gestionează conţinutul online de prezentare al cîtorva firme din advertising şi import-export. De-a lungul timpului, a mai încercat şi alte profesii: dactilografă la un birou de copiat acte, agent de vînzări pentru purificatoare de apă.

Are încă destul timp liber, aşa că nu uită să aibă grijă şi de hobbyurile sale: "Sînt înnebunită după cîini şi pisici. Cînd eram mică, le dădea