Descendentă dintr-o familie de mocani, Adriana Munteanu (65 de ani) a asistat la toate ediţiile sârbătorii săcelene „Sântilia". În fiecare an, în jurul datei de 20 iulie, în Poiana Angelescu din Săcele are loc „Sântilia", sărbătoarea tradiţională a mocanilor.

„Pe vremuri, de Sântilie, toţi oamenii ieşeau în parc, fanfara cânta, se dansa şi era organizată o paradă a costumelor populare", îşi începe povestea Adriana Munteanu.

Trei zile de superstiţii despre Rusalii

Adriana Munteanu (65 de ani), descendentă din familia de mocani Jarnea, locuieşte într-o casă veche cu amprentă tradiţioanlă. Locuinţa ei este situată pe strada Mocanilor din Săcele. „Bunicul meu a fost mocan. Ţin minte că pleca în transhumanţă în balta Brăilei şi la Constanţa. Toamna, când se întorcea ne aducea un colăcel cu brânză şi lapte de putină şi lapte de oaie bătut", spune săceleanca.

Casă cu tradiţie

Casa mocănească a săcelencei datează din 1833, martor al acestui lucru fiind inscripţia din grinda unei camere, pe care sunt inscripţionate cu litere slavone următoarele: „Aga Ştefan şi fiul Nicolae au construit această casă în 1833".

Tocurile uşilor sunt foarte groase, iar grinzile şi firida (n.r. boltă în perete) sunt specifice caselor mocăneşti. Din păcate, poarta original casei mocăneşti a fost distrusă, astfel că, acum trei ani, a fost schimbată. „Poarta era din 1850 din stâlpi şi grinzi dintr-un esenţă tare de lem, iar scândurile din lemn de brad. Toate îmbinările au fost făcute cu ajutorul unor cuie forjate manual. Era foarte grea pentru că era dublă", povesteşte Adriana Munteanu.

Din dragoste pentru tradiţii şi din respect pentru munca bunicilor şi a părinţilor, femeia păstrează cu sfinţenie seturi de pahare aurite, vechi de peste 100 de ani, un covor care ilustrează un husar din armata austro-ungară şi o ţărancă româncă, feţe de masă ţesute sau şer