Italianul Dario Fo primeşte Nobelul pentru Literatură, la vârsta de 71 de ani, pentru o operă controversată. Autorul a fost recompensat „pentru că, urmând tradiţia bufonilor de Curte medievali, ia în râs puterea, restituind demnitatea asupriţilor“.
Dramaturgul, actorul şi directorul de companie Dario Fo s-a născut la 24 martie 1926, în San Giorno, un oraş provincial din Varese, în nordul Italiei, într-o familie cu puternice înclinaţii socialiste. Tatăl era lucrător feroviar şi actor amator, iar mama, care trăise dintotdeauna în mediul rural, publicase o carte autobiografică despre povestea satului său natal.
Mai citiţi şi:
Scriitorul José Saramago, câştigător al unui premiu Nobel pentru Literatură, a încetat din viaţă
Dario creşte sub influenţa fermecătoare a poveştilor satirice inventate şi spuse de către bunicul din partea mamei, pe care îl acompaniază în satele din regiune, unde bătrânul călătoreşte într-o căruţă pentru a-şi vinde produsele.
În timpul războiului, tânărul Dario îl ajută pe tatăl său, membru al rezistenţei împotriva ocupaţiei fasciste, să ascundă evrei şi prizonieri de război britanici evadaţi şi să le înlesnească acestora fuga în Elveţia, în timp ce mama sa îngrijeşte răniţii. Războiul îl forţează, de asemenea, pe Dario să-şi întrerupă studiile la Academia Brera din Milano, unde se înscrisese la Facultatea de Arhitectură. Le reia însă după terminarea conflictului.
Primele controverse
În primii ani de după război, după revenirea lui Dario la facultate, toată familia Fo se mută la Milano. Acolo, tânărul student la arhitectură lucrează ca decorator şi asistent de arhitect, urmărind regulat spectacolele noilor companii de teatru, din ce în ce mai multe în epoca „revoluţionară" a dramaturgiei italiene de după război.
Primele texte scrise de Fo sunt farse într-un singur act. Aceste