…rezumatul episodului 1, a la Jules Verne: In care ma decid, dupa o indelungata si matura chibzuinta de vreo zece ani, sa incerc o noua companie pentru convorbirile internatioanle, in speta cele cu Romania. TELSTAR e o companie cu romani, pentru romani. Eu ti-s frate, tu mi-esti frate, in noi doi un suflet bate. Eu ajut o companie micuta, romaneasca, ea ne ajuta pe noi sa vorbim mai usor cu parintii care ne-au mai ramas – parinti care fie nu pot fie nu se multumesc cu Skype. Teoretic, toata lumea castiga. N-a fost sa fie: in buna traditie romaneasca, de pierdut, pierde toata lumea, dar macar avem satisfactia de a muri, stupizi, unul la gatul la celuilalt. Intr-o singura luna, eu am pierdut sapte sute de dolari pentru cateva sute de minute de convorbiri care, in mod normal, m-ar fi costat douazeci-treizeci. TELSTAR a pierdut (cel putin) un client.
La sfarsitul primului episod, inca mai cred ca e o incurcatura undeva, intre AT&T si TELSTAR.
Sun mai intai la TELSTAR, romanii “mei”. Imi raspunde domnul Marian Pop, directorul TELSTAR EXPRESS. Vorbim romaneste. La fel ca si Alina, doamna/domnsioara ce ma convinsese la telefon ca n-am nimic de pierdut pentru o incercare de o luna, dl. Marian pare un om tanar, articulat si inteligent – dupa voce. Rasuflu usurat. Astia sunt oamenii care ma vor ajuta sa rezolv problema.
Rasuflu degeaba.
Ii spun d-lui Marian Pop ca am o problema – una de vreo sapte sute de dolari. Domnul Marian pare trecut prin multe batalii de acest gen: isi pastreaza acelasi ton amabil-agasant, a la Adrian Nastase, daca intelegeti ce vreau sa spun. Imi spune: “Poate ati uitat sa formati numarul TELSTAR inainte de a forma numarul de Romania“. Vorbeste clar, simpatetic, cum as vorbi eu clar, simpatetic, cu un copil de trei ani care vrea sa traverseze o autostrada. Ii explic ca nu e cazul, ca si eu si sotia suntem oameni mari cu ceva sco
