Este o întrebare la ordinea zilei. Şi cât se poate de dramatică. Declanşată de o conjunctură istorică. Şi nu doar de un moft al domnului Laszlo Tokes. Ţinutul Secuiesc poate fi pierdut pentru România. Alarma este reală.

Pare o glumă. Dar nu e. La început, un grup, să-i spunem deiniţiativă locală, s-a constituit într-un fel de miliţie a secuilor. O organizaţiede tip paramilitar. Care a început să proclame necesitatea obtţnerii uneiautonomii. Apoi a fost născocit un imn. Un drapel. Un referendum pentrudeclararea unilaterală a autonomiei. în fine, a apărut şi un simbol. Caresimbol, într-un mod pe cât de straniu, pe atât de scandalos, a fost strecuratşi recunoscut printr-o hotărâre a Guvernului României. A guvernului din careface parte şi UDMR. Care formaţiune politică, cel puţin la acest capitol,excelează prin duplicitate. în sensul că, oficial, se pronunţă pentru oautonomie numai culturală, şi nicidecum administrativă, în timp ce pe secui îiîncurajează să se răzvrătească, în forţă, împotriva statului român. Şi, colac peste pupăză, un europarlamentar român, ajunsacolo printr-un scrutin la fel de ciudat cum a fost şi cel în favoarea Elenei,fata lui Traian Băsescu – obţinând numeroase voturi în colegii nelocuite demaghiari – l-am numit pe Laszlo Tokes, proclama în cel mai înalt organism alcontinentului necesitatea separării Ţării Secuilor de România, după modelul încare s-a separat Kosovo de Serbia. Mai mult chiar, îi îndeamnă pe aceştia, înmod cât se poate de explicit şi de direct, la răzmeriţă. Iar Laszlo Tokes nueste nici măcar un simplu parlamentar european. Ci este chiar vicepreşedinteleînaltului organism. La ce fenomen asistăm, de fapt? Din punct de vedereeconomic, România se confruntă cu o criză fără precedent. O criză proprie, carenu mai are nicio legătură cu cea globală, care a trecut. Ea este declanşată şiamplificată nu numai de cel mai rău guvern pe care