În cadrul proiectului "Ţara lui Andrei", 200.000 de elevi descoperă în joacă România, învaţă s-o respecte şi încearcă s-o aducă sub ochii adulţilor "neştiutori".

Cel puţin 200.000 de cetăţeni trăiesc în România, dar într-o altă ţară. Respectă o altă Constituţie, iar dacă se întâmplă să încalce vreunul din articolele ei, pedeapsa supremă este să facă zece flotări în faţa tuturor. Sunt cu toţii nişte patrioţi adevăraţi, ştiu imnul pe de rost, ba chiar dansează pe el.

În ţara lor, în locul blocurilor ce adună toată căldura oraşului în plină vară, se ridică brazi cât zgârie-norii, lumina nu rămâne aprinsă degeaba şi apa de la robinet nu curge în timpul spălatului pe dinţi. Printre îndatoririle lor de cetăţeni se numără plantatul copacilor, scrisul pe ambele părţi ale hârtiei şi toţi cetăţenii ei se gândesc de două ori înainte să dea print unui text.

Fac proiecte prin care încearcă să promoveze destinaţii turistice în general necunoscute chiar şi pentru semenii lor adulţi, pierduţi printre mărunţişuri şi pesimişti peste măsură. Prin toate lucrurile pe care le fac, locuitorii acestei ţări încearcă să redeseneze spaţiul mai amplu numit România, să arate că e locuibil pentru toată lumea. Această altfel de patrie, numită "Ţara lui Andrei", nu are graniţe.

Tabără creativă

"Şi care e preşedintele ţării lui Andrei?", întreabă, între doi pufuleţi, Bianca, care la 10 ani e una dintre cetăţenii de vază. "Nu există preşedinte, este o democraţie, dar fără preşedinte", răspunde Mihaela Creţu, coordonatorul programului. Bianca e mulţumită de răspuns. Probabil n-ar fi vrut să mai aibă pe cap şi organizarea de alegeri, de-abia a terminat de făcut un vas de lut care i-a mâncat toată dimineaţa. Acum şi Bianca, şi vasul din lut se odihnesc la soare, iar în spate se înalţă ca zidul unei cetăţi, brazii, la poalele cărora "Ţara lui Andre