Tânărul timişorean a emigrat acum mai bine de cinci ani, însă nu a uitat de cea mai mare pasiune de timp liber: fotbalul şi Poli Timişoara.

PROFIL

Născut: 15 septembrie 1976, Timişoara

Educaţie: Facultatea de Istorie (UVT)

Experienţă: 10 ani de învăţământ

Familie: căsătorit, un copil

Născut în oraşul de pe Bega, Gabriel Sperneac ţine „din oficiu” cu echipa alb-violetă. Încă din anii ’80, dragostea pentru Poli l-a băgat în încurcături. „Uram Steaua şi Dinamo, iar faptul că Steaua a câştigat în 1986 Cupa Campionilor, pentru mine a însemnat motive de nervi şi bătăi cu cureaua. Am spus ‘s-o ia dracu’ pe Steaua’ într-un moment neinspirat, când în casă era un colonel de la lucru de la tata şi mi-am luat-o urât pe coajă”, a povestit Gabriel, care acum predă limba engleză copiilor din Montreal.

Bănăţeanul frecventa galeria în perioada în care cei mai fanatici alb-violeţi încurajau echipa de la tribuna a II-a, deasupra tunelului de la vestiare, iar la începutul anilor ’90 a „debutat” şi în deplasare.

Aventuri cu prim-ministrul

O deplasare de pomină pentru Gabriel a fost la FC Naţional, meci care teoretic nu prezenta niciun risc. „Mi-au dat părinţii un pachet pe care să-l duc fratelui meu, care făcea armata la Ploieşti. Acolo m-au luat la ochi nişte ploieşteni care mergeau la un Steaua – Dinamo la Bucureşti, iar eu singur, cu fularul lui Poli agăţat la ghiozdan, am scăpat cu fuga”, şi-a amintit timişoreanul.

„La meci, la 4-0 pentru Naţional, ne-am postat în spatele porţii lui Răzvan Lucescu şi am început să-i vorbim ‘de bine’, de taică-su, de tot. Stadionul era aproape gol, iar noi ne auzeam foarte bine. După vreun sfert de oră de urări pentru Lucescu, vine un tip la noi cu o tavă de mici şi cinci halbe de bere şi zice: ‘băieţi, uitaţi aici mici şi bere, domnul premier Radu Vasile vă roagă frumos să încetaţ