Am fost saptamana asta in vacanta. Cu un barbat tanar ( hi, hi..mai tanar decat mine, incredibil!) inteligent, simpatic si foarte ancorat in realitate (kinda’ serious asa…)
In timpul petrecut impreuna am facut cunostinta cu o informatie interesanta. Si anume ca una din pasiunile sale este vanatoarea.(noi am plecat in vacanta fix dupa o partida de vanatoare de-a sa, asa a venit vorba despre asta) Am aflat in decursul sederii mele langa el mai multe detalii, dedesubturi, intamplari, ciudatenii, povesti, legate de vanatoare si lumea vanatorilor din Romania (nume am promis ca nu dau, prin urmare, n-o sa aratam pe nimeni cu degetul, hi, hi). Si despre importanta increderii in colegii de vanatoare (mi s-a povestit cat de usor se poate intampla un accident la vanatoare) sau despre vanatoare ca modalitate de a socializa/povesti/destinde a unui barbat.
Initial credeam ca vanatoarea este o actiune barbara si hidoasa, insa, auzind povestile sale mi-am schimbat parerea cu una mai rezonabila. In plus, am fost fascinata de explicatiile si lamuririle legate de pusti, arme de vanatoare (spre exemplu am aflat despre armele de vanatoare Holand and Holand, favoritele “tanarului vanator” ), modul cum se vaneaza, ce presupune o partida de vanatoare, cum se desfasoara o partida de vanatoare in afara tarii, cate ceva despre “trofee”, etc.
Ascultandu-l, mi-a venit ideea sa scriu un text despre pasiunile barbatilor. Despre modul cum se destind ei si cum se incarca ori incearca sa echilibreze balanta atunci cand viata profesionala sau bussines ul sunt stresante, solicitante. Dar si despre lucrurile ce le fac placere sau actiunile la care iau parte cu drag, cu bucurie.
Domnul care “constituie” subiectul acestui text are ca pasiuni in afara de vanatoare, masinile si ceasurile. Masinile l-au pasionat de mic, despre ceasuri n-am vorbit prea mult asa ca nu cunosc de ce-I