Reformarea unui stat falimentar presupune măsuri dureroase, dar în primul rând inteligente. Dacă dintr-un asemenea proces lipseşte tocmai inteligenţa, atunci durerile sunt amplificate de obtuzitate, iar reforma riscă să eşueze.

Una dintre marile stângăcii guvernamentale din ultima vreme este abordarea drepturilor de autor. Intervenţia Guvernului Boc în acest domeniu arată necunoaştere şi relevă o gândire îngustă, birocratică.

Până de curând, drepturile de autor beneficiau de două facilităţi fiscale: un impozit mai mic decât cel general (10%, faţă de 16%) şi scutirea de la plata contribuţiei de asigurări sociale (CAS). Aceste facilităţi se adresau categoriilor profesionale încadrate la creaţie artistică, literară sau publicistică: actori, pictori, sculptori, scriitori, gazetari. După o estimare corectă, legea viza în jur de 30.000 de salariaţi.

Dar cum suntem o naţiune de şmecheri incorigibili, iar statul e incapabil să separe apa de ulei, în scurt timp s-a ajuns la peste 200.000 de compatrioţi plătiţi pe drepturi de autor! Mecanismul e simplu: patronul unei carmangerii sau al unei firme de termopane şi-a înfiinţat şi o publicaţie, cu apariţie regulată sau accidentală (mai nou, s-a trecut aproape exclusiv pe internet). Dacă are zece salariaţi cârnăţari-termopanişti sau fierari-betonişti, îi trece pe toţi în caseta redacţională a publicaţiei-fantomă. Astfel, prestaţia lor la abator, în atelier, pe şantier sau la betonieră este încadrată la creaţie publicistică şi plătită pe drepturi de autor. Aşa s-a ajuns de la 30.000 la peste 200.000 de „creatori"!

Guvernul n-a înţeles că pentru a face rost de mai mulţi bani ar fi suficient să elimine şmecheria. De aceea, a hotărât ca, începând cu 1 iulie 2010, drepturile de autor să fie impozitate mai sever (cu 13%, faţă de 10% până acum) şi să nu mai fie exceptate de la plata CAS. Atenţie, însă: Exe