Se înmulţesc “scenariile” ieşirii din criza financiară şi economică începută în 2008.

Care este soluţia,în contextul în care “raţionalitatea financiară” ce controlează circuitele dinmulte ţări, duce, cum s-a văzut, la crize şi este, cum s-a spus de către unrenumit bancher francez, “nerezonabilă”? Să observăm răspunsul acestui bancher,anume al lui François Henrot, care, între altele, a conceput programul Minitelşi a condus aplicarea lui, a funcţionat ca director al Paribas Banque şiconduce acum banca de afaceri a Grupului Rothschild. Acest răspuns îl preluămdin excelentul volum Le banquier et le philosophe (Plon, Paris, 2010), rezultatdin discuţia dintre cunoscutul bancher şi filosoful Roger-Pol Droit (CNRS,Paris). După ce subliniazăcă actuala “criză financiară” are “o amploare şi o gravitate fără precedentdupă marea criză a anilor 1930”, împreună cu observaţia că “sistemulcapitalist” are capacitate confirmată, dar insuficient recunoscută de a-şicorecta propriile excese, erori şi greşeli” (p. 116), François Henrot enumerămăsurile ce ţin de strategia spontană a “ieşirii din criză”. El are în vedere“corectarea drastică a supraabundenţei de credite prea facile, prea puţinconstrângătoare şi prea ieftine”, “corectarea radicală a abuzurilor detitrizare şi de produse derivate”, “corectarea în cele din urmă a laxismului şia absenţei coordonării internaţionale a regulatorilor” (p. 117). Prin astfel de“corecţii”, capitalismul actual îşi creează, prin însăşi funcţionarea sa, “amortizoriisociali” şi “plasele de securitate”, încât evită aruncarea în mizerie a celorloviţi de criză. Pe de altă parte, se creează, în acelaşi timp, în breşeledeschise de criza financiară sau pe ruinele întreprinderilor falite, noiunităţi, încât se confirmă ipoteza “destrucţiei creatoare” asigurată de piaţălansată de Schumpeter (p. 119). Ce face însă din capitalism o societate cucapacitate fără pre