Nicio moarte celebra de la noi nu a produs atata valva printre romanii avizi de lucruri sumbre si de a devora necazul altora. Disparitia fiecarui actor sau cantaret isi prelungea tristetea peste noi cel mult cateva zile. Sinuciderea Madalinei Manole, insa, a provocat o adevarata voluptate in multi dintre romani, care au urmarit totul in direct la televizor sau au mers la fata locului.
Mass media urmareste intotdeauna senzationalul. Televiziunile si ziarele se supun cererii venite de la public. In trecut, luni de-a randul ne-au "hranit" cu drama elevului care s-a aruncat de la etajul 9 din patima pentru profesoara sa. Oamenii vor asa ceva. Cer sa vada cadavrul, vor un prim-plan cu el strivit de trotuar. Vor dezbateri pe care sa le dezbata si ei a doua zi la serviciu. Telespectatorii sunt adevaratul motiv pentru care ni se livreaza zilnic la ora 17.00 crime, violuri si talharii.
Sunt aceiasi oameni care se duc la moaste si pupa o racla, o mangaie. Mai mult, si copiii pe care ii tarasc dupa ei trebuie sa se umple de sanatate si noroc punand gura acolo unde au mai pus alte mii de oameni, multi dintre ei fara o minima igiena personala.
Este binecunoscut obiceiul multor doamne care din curiozitate, chiar si fara sa il cunoasca foarte bine pe cel decedat, merg "la mort". O fac dintr-o placere maladiva. Mai rau e ca de cele mai multe ori isi iau si nepotii de doar cativa ani cu ele, sa le arate si lor mortul, bun prilej de traume psihice viitoare pentru micuti.
Romanii habotnici
Nu pot intelege cum oamenii au facut o coada imensa la sicriul Madalinei Manole doar pentru a vedea un cadavru. Parca venisera in pelerinaj la moaste. Sa mi se scuze blasfemia. Vedeam in imagini cum o doamna cu copilul in brate ii arata si celui mic (nu avea mai mult de 2-3 ani) ca acolo e un mort si ca trebuie neaparat sa il vada. Iar daca m
