În anul 1967, pe melodia „Valurile Dunării” a lui Iosif Ivanovici, îşi începea emisia Radio Vacanţa, singurul post estival de radio din Europa la acea vreme. Înfiinţat pentru un scop politic, acela de a face propagandă în favoarea litoralului românesc printre turiştii străini de la Marea Neagră, el a evoluat uneori în răspăr cu linia partidului, ceea ce a dus la desfiinţarea unor emisiuni prin anii ’80. Sursa: Andreea Dogar

Însă ceea ce are unic acest post de radio este găsirea copiilor rătăciţi. Încă de la înfiinţare, Radio Vacanţa s-a ocupat de copiii pierduţi de părinţi pe litoral. Deoarece părinţii care îşi pierdeau copiii se duceau la Radio Vacanţa ca să anunţe, iar cei care îi găseau îi aduceau tot la sediul redacţiei, în timp s-a format o tradiţie de a recupera copiii de la sediul radioului.

Redactorul-şef Daniel Sârbu îşi aminteşte că au fost zile în care au avut câte 10-12 copii la uşă, fiecare pierdut de o altă pereche de părinţi.

"Pierdeau copiii pe capete"

„Am avut copii care au rămas peste noapte, copii care au rămas câteva ore, după care au venit părinţii şi i-am întrebat şi noi cu nonşalanţă: „N-aţi auzit anunţul pe plajă?”. „A, da, am auzit că e copilul acolo, stă în siguranţă şi noi am fost şi-am băut o bere". Pierdeau copiii pe capete. Am avut o mică grădiniţă aici. Nu a fost an să nu avem copii pierduţi”", îşi aminteşte Sârbu.

Însă el spune că cea mai „horror” întâmplare a fost cea în care un copil de vreo cinci-şase ani a fost adus la Radio Vacanţa. Băieţelul a oferit numărul de telefon al tatălui, iar cei din redacţie l-au sunat şi i-au spus „Bună ziua, copilul dumneavoastră este la RV”. Dar omul a răspuns că este imposibil deoarece copilul lui este în Bucureşti, nu are cum să fie la Mamaia.

Până la urmă s-a lămurit că fiul său era cel pierdut şi că soţia sa, pe care o credea aca