Suntem, la 20 ani după prima revoluţie antreprenorială română, membrii unei Europe destul de confuze şi dezbinate de protejarea unor interese naţionale în dauna celor comunitare şi în plină recesiune mondială.

La “ceas aniversar”, mulţi dintre cei care visează la o Românie puternică şi mândră, care într-un mod sau altul se simt responsabili de viitor, se uită la reactivarea suflului antreprenorial în români şi la modalităţile prin care statul şi societatea pot să creeze ecosistemul necesar în care să prindă sămânţă o nouă generaţie de antreprenori. Există câţiva indicatori care pot să fie utilizaţi pentru a identifica şi măsura capacitatea instituţională de a asigura cadrul şi elementele necesare noului val de capitalism antreprenorial: - Guvernul: să ştie să conceapă o legislaţie care în primul rând să înlăture bariere artificiale din calea antreprenorialismului (legi oneroase pro-insolvenţă sau pro-faliment, portiţe de nerespectare a condiţiilor contractuale); să creeze instituţii eficiente care să servească antreprenorialismul (institute de cercetare, parteneriate public-privat, consultante de simplificare a distribuirii fondurilor comunitare pentru proiecte antreprenoriale); să adopte modelele antreprenoriale de succes care au asigurat progesul unor ţări comparabile; să evalueze replicarea condiţiilor care au stat la baza primei revoluţii antreprenoriale. - Liderii publici şi politici, de la nivel central sau regional: să fie avocaţii antreprenorilor şi antreprenorialismului; să aibă uşile deschise pentru antreprenori şi pentru cei care promovează antreprenorialismul. - Cultura economică: să respecte antreprenorialismul ca pe o ocupaţie nobilă; să tolereze greşelile şi eşecul onest, asumarea riscului, gândirea contrară. - Sursele de capital: să asigure capital bancar sau comunitar de pornire, de dezvoltare sau de exit; să adauge valoare non-monetară, cum ar