Noul serviciu diplomatic al UE va intra în funcţiune imediat după perioada de vară. Crearea sa a fost o decizie dificilă, luată după discuţii îndelungate între Comisie, Consiliul European, Parlamentul de la Strasbourg şi, bineînţeles, Lady Ashton, baroana britanică numită Înalt Reprezentant pentru Politica Externă şi de Securitate după ratificarea Tratatului de la Lisabona, scrie presseurop.eu.

Ca întotdeauna, centrul litigiului constă în distribuţia puterilor între diferiţii actori, adică între diferitele organe ale Uniunii Europene: cum se vor împărţi sarcinile între Comisie şi noul serviciu, inclusiv în ceea ce priveşte ajutorul pentru dezvoltare şi ajutorul umanitar, acestă parte importantă a activităţilor Comisiei? Ce control va avea Parlamentul asupra acţiunii Înaltului Reprezentant şi a noului corp diplomatic ? De cine vor depinde toţi pe planul administrativ ? În spatele luptei fiecăruia pentru a-şi apăra rolul şi prerogativele se pun de asemenea probleme de principiu : Comisia este un organism supranaţional, precum Parlamentul; spre deosebire de ele, Consiliul, la care se referă Lady Ashton, este compus din state suverane. Indirect, se desfăşoară de fapt aici încă o rundă a lungii bătălii între partizanii integrării şi cei ai suveranităţii naţionale.

Decizia este rezultatul unui proces destul de sinuos şi de mai multe compromisuri : în principiu, aspectele politice ale acţiunii externe ale UE îi revin lui Lady Ashton şi diplomaţiei sale, în timp ce instrumentele financiare vor fi gestionate de Comisie - SEAE va fi responsabil numai de planificarea lor strategică, cu excepţia, în plus, a instrumentelor destinate ajutorului pentru dezvoltare. Pe de altă parte, Înaltul Reprezentant va trebui să informeze Parlamentul cu privire la deciziile strategice majore.

Uniunea în criză nu avea nevoie de aşa ceva

Nimeni nu se aştepta ca crearea unu