Salus per aquam. Expresia în limba latină, literalmente tradusă "sănătate (sau stare de bine) prin intermediul apei", definea, la origini, locurile în care oamenii se bucurau de binefacerile hidroterapiei. Dovezi timpurii legate de existenţa acestor centre de purificare fizică şi spirituală au fost descoperite aproape peste tot în lume, însă grecii şi romanii au transformat terapia prin apă într-o adevărată filosofie a sănătăţii. În Grecia, bazine cu apă sărată, sulfurată sau termală, dar şi camere cu aburi naturali au fost construite pentru relaxare şi vindecarea diverselor afecţiuni încă de acum câteva mii de ani. Dincolo de scopul curativ al băilor, romanii au transformat aceste centre în locuri de socializare şi recreere. Extinderea Imperiului Roman a însemnat şi "externalizarea" acestui mod de vindecare şi relaxare, astfel că ruine de băi romane au fost descoperite în Europa, nordul Africii şi în Orientul Mijlociu, fiind localizate în special în preajma unor ape cu proprietăţi termale sau minerale deosebite.

Salus per aquam, în acronimul său mult mai cunoscut SPA, s-a transformat - ne arată istoria şi dovezile arheologice -, dintr-o metodă empirică de tratat durerile de oase sau eczemele, într-o întreagă "industrie". Cu timpul, simplele "băi" au devenit adevărate centre recreaţionale, care puneau la dispoziţia vizitatorilor biblioteci, săli de lectură şi grădini. Originea cuvântului SPA este atribuită de alţi etimologi orăşelului belgian Spa, unde încă din Evul Mediu bolile cauzate de deficienţa de fier erau tratate prin consumul de ape feruginoase.

În accepţiunea şi practica modernă, conceptul de SPA şi-a depăşit graniţele tradiţionale, iar proprietăţile curative ale apei sunt cel mai adesea însoţite de tratamente cosmetice şi holistice, linia directoare fiind o politică de răsfăţ şi relaxare a corpului şi spiritului. Folosim astăzi ter