Datoria externă a României s-a triplat în ultimii trei ani şi continuă să urce ameninţător. Până când? Fără reforme de substanţă şi cu măsuri de austeritate care nu aduc suficiente venituri la buget, România va fi nevoită să-şi rostogolească datoriile prin noi împrumuturi.

În 1981, România se pregătea să ramburseze anticipat întreaga datorie externă evaluată la aproximativ 15 miliarde de dolari. Puţini ştiu că la sfârşitul anilor '80, România intrase parţial în încetare de plăţi, iar conturile în valută îi fuseseră blocate.

A fost nevoie de un împrumut de la FMI de 1,5 miliarde de dolari (o sumă mare pentru acele timpuri) pentru rezolvarea situaţiei. 30 de ani mai târziu, în România se discută din nou despre datoria externă care a ajuns la finalul lunii mai la 87 de miliarde de euro (peste 112 miliarde de dolari), potrivit datelor Băncii Naţionale (BNR). În trei ani şi jumătate, datoria externă (publică şi privată) s-a triplat de la 30 de miliarde de euro în 2006 la aproape 90 de miliarde de euro (116 miliarde de dolari) în luna mai 2010.

Suma reprezintă peste 70% din PIB-ul pentru acest an. „Îngrijorător nu este nivelul datoriei, ci ritmul de creştere", consideră profesorul de economie Mircea Coşea, care avertizează că este greu de întâlnit un caz asemănător în istoria economică globală din ultimii 50 de ani.

DE LA PRIVAT LA PUBLIC

Principalul generator al vitezei de creştere a datoriei externe l-a constituit acordul cu instituţiile financiare internaţionale. În primăvara anului trecut, România a fost nevoită să se împrumute 20 de miliarde de euro. Nu pentru că nu-şi mai putea plăti datoria publică, situată la puţin peste 11 miliarde de euro, ci pentru că datoria privată a băncilor şi companiilor străine devenise un risc pentru ţară.

Anii de boom economic au adus totodată şi un salt al datoriei private. De la