RECENZIA EVZ.RO Sub prefaţa – cea mai benignă dintre intoxicările curente – volumul coordonat de Andra Matzal, din seria Prima Dată, apărut anul acesta la Editura ART, reuneşte poveştile despre fumat, majoritatea autobiografice, ale câtorva reprezentanţi ai culturii urbane din România.

„-Frumuseţea renunţării la fumat este că acum, dacă tot m-am lăsat, pot să-mi aprind o ţigară. Pentru că m-am lăsat. Vrei şi tu una?

- Da, sigur. Pentru că m-am lăsat.”(Tom Waits şi Iggy Pop, în "Coffee and Cigarettes" de Jim Jarmusch)

Pornind din start în contratimp cu pulsul vremii, aşa cum scrie coordonatoarea volumului în prefaţă, cartea adună mărturii despre primele experienţe din sfera fumatului, fie că e vorba de tutun sau de iarbă. Timp de 250 de pagini, 26 de istorii personale amuzante, dureroase, triste, pedagogice vorbesc despre primele fumuri şi iniţierea după anumite reguli şi ierarhii sau despre accesul la anumite lumi.

În paginile cărţii se fumează intens: „chiştoace reciclate într-o pagină de Flacăra Sibiului, mătase de porumb, Mărăşeşti, ţigări de doctor (Kent lung), Viceroy (Văcăroaie), More, pipă, iarbă şi haşiş – în jointuri rulate sau bonguri improvizate din peturi”, scrie coordonatoarea volumului în prefaţă. Iar aşa cum se întâmplă mereu, istoria primului fum vine la pachet cu strategia de aburire a părinţilor, atât la nivel verbal, cât şi prin îndepărtarea mirosului de ţigări cu gumă de mestecat, muguri de brad etc. Andra Matzal are 28 de ani şi a studiat filosofia. A lucrat ca librar la Cărtureşti. A tradus romanele „Trainspotting” şi „Porno” de Irvine Welsh, „Recviem pentru un vis” de Hubert Selby Jr., „Extrem de tare şi incredibil de aproape”, de Jonathan Safran Foer şi „Graffiti” a lui Nicholas Ganz, un album despre arta de stradă.

Cei care îşi spun poveştile sunt persoane din diferite zone şi generaţii, cum ar fi Livius Ciocârlie, Ch