S-a tras cortina peste ediţia cu numărul 18 a festivalului de artă medievală de la Sighişoara.Timp de trei zile, cavalerii au readus în Cetate acel spirit medieval de care vorbeşte o lume întreagă. Cavalerii au fost, de fapt, protagoniştii ediţiei din acest, însoţiţi de menestreli, domniţe, vrăjitoare, saltimbanci. Niciunii nu au rămas datori publicului vizitator, oferindu-le un spectacol pe cinste.

Cetatea din mai multe unghiuri

„Pentru un artist, cele mai importante sunt aplauzele. Acest festival s-a întors între oameni, şi, mai mult decât atât, a devenit medieval. Cred că la ediţia din acest an, dincolo de anumite inadvertenţe, oamenii au participat cu adevărat în festival. Momentele festivalului şi această diversitate, prin reîmpărţirea cetăţii, au făcut ca publicul să circule întruna. Nu a mai stat doar la o scenă să privească programul. Astfel, cetatea a putut fi recunoscută, şi revăzută din mai multe unghiuri” a precizat Liviu Pancu, directorul artistic al festivalului.

Tristeţea artiştilor

Dacă artiştii au fost la înălţime, nici publicul nu s-a lăsat mai prejos. Deşi în număr mai redus faţă de ediţiile anterioare, publicul a participat cu sufletul, gustând din plin farmecul medieval al festivalului. Dar un ochi râde, iar celălalt plânge, durerea interioară a artiştilor nu poate fi trecută cu vederea, într-o lume în care actul cultural primeşte lovitură după lovitură. Una dintre ele, lipsa banilor, a fost cât pe ce să doboare ediţia din acest an a festivalului. Într-o Românie în care proiectele culturale de importanţă naţională trebuie desfiinţate, cu instituţii de cultură trase pe line moartă, cu actori trecuţi pe planuri secundare în detrimentul politicii şi falsului intelectual, Festivalul de la Sighişoara a încercat, prin tematica lui, o reîntoarcere la valorile fundamentale. „Din păcate, suntem mânaţi ca popor la ora actu