FMI a revenit luni la Bucuresti si sunt convins ca multi romani, daca nu cei mai multi, macinati de neincredere in propriul guvern si demoralizati de lipsa oricarui semn de redresare economica, se intreaba ce le va mai aduce aceasta descindere a echipei lui Jeffrey Franks.
Experienta din primavara a fost traumatizanta si s-a lasat cu o aterizare pe burta din asigurarile rozalii ale guvernantilor nostri, care vedeau Romania cu un picior afara din criza, si realitatea cifrelor care a impus ajustari brutale si rapide.
Dar FMI poate fi invinovatit pentru taierile de salarii si cresterea TVA, tot atat cat poate fi invinovatit un doctor pentru diagnosticul corect, dar extrem de dur pus unui pacient care si-a neglijat ani de zile boala. Tratamentul e aspru, dar altfel nu se poate si daca el nu ar fi fost aplicat macar acum, in finalul ceasului al 12-lea, dupa o inca amanare situatia ar fi fost, cu siguranta, cu mult mai rea.
Pentru o tara cu o clasa politica inepta, incapabila sa-i ofere directie si un viitor, asa cum e Romania, expertiza straina, asa cum e aceea a FMI, reprezinta nu un blestem, ci o sansa, unica sansa de supravietuire si chiar dezvoltare. De altfel, daca ne uitam la istoria ultimilor 20 de ani, vom constata ca mai nimic nu s-a miscat in Romania fara o presiune externa.
Primele reforme politice au fost fortate de dorinta de a intra in NATO, iar incalcarea drepturilor omului a mai fost domolita prin anii '90 de rusinea Consiliului Europei, desi acest organism nu are cine stie ce prerogative, si a rapoartelor anuale ale Departamentului de Stat de la Washington. In aceiasi ani '90, economia Romaniei a fost tinuta pe linia de plutire de chingile FMI si de Mugur Isarescu, singura minte cu adevarat luminata instalata in ultimii 20 de ani in fruntea guvernului.
Inceperea negocierilor de aderare a UE au ri
